Image 1
Image 2

Partidele mari conduc lumea

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Pentru a nu știu câta oară Mircea Geoană, secretar general adjunct NATO, anunță că războiul din Ucraina va fi de lungă durată. Informațiile care sunt vehiculate în mass media și cele pe care le are NATO nu coincid decât în măsura în care conducerea Alianței dorește să ajungă atât la public cât și la Putin frânturi de date cu caracter strategic, politic, propagandistic.

Fără o propagandă agresivă nu poate fi conceput un război.

Acceptarea cererilor de aderare la UE a Ucrainei și Republicii Moldova trebuie încadrată în strategia generală a Statelor Unite, a UE, de a ține sub presiune Federația Rusă. Fără acest război cu totul neașteptat de opinia publică, dar prevăzut de NATO, cele două țări ar fi așteptat mult și bine până să le fie acceptate dosarele de aderare. Acesta este un exemplu concret care arată că în ciuda invaziei de informații sunt lucruri care rămân ascunse opiniei publice. O aderare după orizontul anului 2030 nu rezolvă problemele actuale. Dimpotrivă, complică și mai mult relațiile cu Rusia, dar democratic este să susții această decizie a Parlamentului European, a Comisiei Europene, a întregii Uniunii Europene în fond.

Desigur, nu trebuie să cădem în cealaltă extremă, adică să tragem concluzia că există o forță mondială, nevăzută, care conduce lumea. În același timp, punând sub lupă evenimentele care au loc, putem concluziona că lumea de azi este condusă de oameni incapabili, de lideri întâmplători, de mediocrități ajunse datorită unui sistem zis democratic în funcții de conducere care le depășesc capacitățile intelectuale, profesionale și morale.

“Acești nebuni care ne guvernează” sună titlul unei cărți. Nu sunt nebuni cu totul, dar nici normali nu sunt. Aprecierile la adresa lui Vladimir Putin sunt edificatoare pentru lumea în care trăim. Cum e posibil ca una din cele mai mari țări, un adevărat imperiu, să se lase condusă de un individ făcut cu ou și cu oțet de o întreagă pleiadă de analiști, comentatori, oameni de știință, academicieni, scriitori, artiști etc. etc?
Nu trebuie să mergem la exemple de peste mări și țări. Avem propriile noastre cazuri. Traian Băsescu, ani la rând considerat cel mai puternic om politic din România, sfârșește la zidul infamiei. A condus țara timp de zece ani, a fost ales în Parlamentul European, pentru ca apoi să-și piardă toate drepturile cuvenite unui fost președinte.

Pe de altă parte, actualul președinte se pregătește după terminarea mandatului pentru a prelua o importantă funcție în NATO. Cum Mircea Geoană, omul care a pierdut președinția României în fața lui Traian Băsescu este secretar adjunct este posibil ca președintele Iohannis să fie desemnat secretar general NATO.

Este un fel de rocadă. Mircea Geoană candidează la președinție din partea PSD și ajunge președintele României, iar actualul președinte preia conducerea NATO. Pare prea mult pentru niște politicieni români. Nu este cazul să le reproșăm ceva celor doi politicieni, însă ne putem întreba de ce în cercul strâmt al puterii nu reușesc să intre elemente noi? Explicația trebuie căutată în modul în care funcționează democrația reprezentativă. Între cel ce votează și cel votat se interpune un partid.

Formațiunile politice triază oamenii, fac o selecție după criteriile pe care le dorește partidul și la sfârșit întocmesc o listă. Nu ai altă opțiune decât să votezi lista respectivă sau să-i lași pe alții să voteze, dar rezultatul este același.

Lumea de azi, cu conflictele, crizele, realizările și nerealizările ei, are chipul, din păcate tot mai urât, al partidelor politice. Și nu este vorba despre orice partide, ci doar despre cele mari. Partidele mari conduc lumea. Partidele mari conduc țările, iar în interiorul țărilor conduc regiunile, județele, orașele, comunele. Partidele mari conduc instituțiile, agențiile, și în bună parte sindicatele și asociațiile non-guvernamentale. Toate deciziile majore sunt luate de liderii marilor partide. În sfârșit, urmând firul logic al acestei demonstrații, liderii PNL și PSD au decis compensația ridicolă la carburanți de 50 de bani pe litru. În caz de revoltă populară, tot ele vor fi chemate să restabilească liniștea și ordinea.

EDITORIAL-DUMITRU-PACURARU

Criza candidaților

Unindu-și forțele PNL și PSD nu au investit materie cenușie în construirea unei viziuni pentru viitor, ci s-au limitat să trieze oameni.

În pragul unei crize politice

“Lupul schimbă părul, dar năravul ba”, zice un proverb. Numai că aici este vorba despre doi lupi. Sau poate despre trei lupi, unul pândind din tufișul de la Cotroceni. Sau poate că nu este vorba doar despre un lup tânăr și o vulpe bătrână.