Asculta acest articolParisul este oraşul pe care îl cunoşti fără să-l fi vizitat niciodată. Este oraşul care a trăit şi trăieşte în continuare din propria sa imagine. În Paris sunt peste 10.000 de obiective turistice, muzee, case memoriale, biserici, galerii de artă, dar şi zeci de mii de cafenele, restaurante, baruri. În Paris poţi hoinări singur, fără să atragi atenţia. Parisul primeşte şi grupuri mai mari sau mai mici, din toate colţurile lumii, fără nicio rezervă pentru că din asta trăieşte, din ospitalitate şi turism. Parisul fără turişti ar deveni cel mai trist oraş din lume.
S-a văzut acest lucru după atacurile teroriste de vineri, 13 noiembrie. Oraşul luminii, al îndrăgostiţilor şi curioşilor din lumea întreagă, oraşul mare care tinde să fie mare, mare, tot mai mare, pentru că forţa lui de atracţie constă în numărul tot mai mare de vizitatori, a fost ales de teroriştii islamici pentru a le da o lecţie europenilor şi întregii lumi civilizate.
Atacurile simultane au paralizat într-o jumătate de oră viaţa unui oraş care simbolizează în cel mai înalt grad cultura occidentală şi un mod de viaţă. S-a ajuns atât de departe cu ospitalitatea încât străinii au început să fie mai deranjaţi decât francezii de amestecul de rase, de numărul uriaş de ne-europeni care năvălesc în Paris.
Străinii sunt, de asemenea, miraţi să găsească în Paris musulmani care trăiesc de câteva generaţii în oraşul de pe malurile Senei. Franţa colonialistă s-a dovedit o bună mamă pentru populaţia din fostele colonii. I-a făcut pe toţi cetăţeni francezi. Desfiinţând în acelaşi timp învăţământul religios încă din 1906, Franţa arată că este cea mai deschisă ţară din lume la toate culturile şi religiile.
Constituţia franceză interzice împărţirea oamenilor după rasă şi religie. Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea nu sunt cuvinte goale. Francezii chiar se conduc după ele. Pe timp de pace. Acum, în urma atacurilor teroriste de o cruzime fără precedent, primul ministru francez a declarat că Franţa se află în război.
Îngrozit de măcelul din Paris, Papa Francisc şi-a găsit cu greu cuvintele pentru a cataloga această tragedie. A catalogat-o drept un episod din cel de-al treilea război mondial.
Întrebarea este dacă Uniunea Europeană va mai fi aceeaşi după 13 noiembrie 2015? Deschiderea graniţelor pentru a primi milioane de refugiaţi din zonele de război arabe are un preţ. Mulţi pun actele teroriste pe seama acestei naivităţi a occidentalilor.
Organizaţiile teroriste au profitat de criza refugiaţilor şi au penetrat Europa. Poate teroriştii s-au grăbit să–şi facă simţită prea devreme prezenţa. Cine ştie ce s-ar fi întâmplat mai târziu dacă exodul refugiaţilor ar fi continuat. Acum practic Spaţiul Schengen nu mai este funcţional.
Franţa şi-a închis graniţele. Exemplul ei este urmat de alte ţări. Uniunea Europeană a făcut un uriaş pas înapoi. Criza din ţările arabe s-a suprapus peste prelungita criză economică. Statele occidentale au încercat să impună un mod de viaţă democratic altei culturi, pe de altă parte tânjind după petrolul arab, au intrat cu armele într-o lume care nu le aparţinea. Consecinţele nu au întârziat să apară. Cele două culturi s-au ciocnit.
Actele teroriste din Paris nu pot fi scoase din context. Franţa a atacat Siria, zona controlată de Statul Islamic, Islamul radical a atacat Franţa. Din punctul de vedere al organizaţiei care şi-a asumat responsabilitatea pentru actele de terorism din Paris, asta înseamnă ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
Lumea occidentală vedea lucrurile din altă perspectivă şi înainte de măcelul de la Paris. Cum va reacţiona în umbra barbariei fără seamăn? Care vor fi măsurile imediate? Se va opri exodul populaţiei musulmane către Europa? Polonia, ca şi alte ţări, anunţaseră încă înainte că refuză orice refugiat. România s-a arătat dispusă să primească o anumită cotă, chiar peste capacitatea sa.
Interesantă va fi însă poziţia Franţei şi Germaniei. Opinia publică va reacţiona dur, cel puţin în Germania. În ciuda partidelor de dreapta, Franţa îşi va linge rănile şi va continua aceeaşi politică de deschidere.
Parisul, chiar dacă l-am văzut altfel timp de câteva zile, îşi va reveni, va rămâne aceeaşi metropolă cu porţile deschise către întreaga lume. Şi, totuşi, răzbunarea va fi cruntă.
