Asculta acest articolNimic nu poate fi mai rău decât să nu poți desemna fără putință de tăgadă oamenii anului. Nu pentru că nu ar exista destule personalități. Oameni de valoare sunt peste tot, în administrație, în politică, în mediul privat. Nu oamenii au fost problema anului 2017. Modul în care s-a făcut politică, măsurile luate de guvern, contramăsurile, teoretice, luate de opoziție, modul în care ne-am situat față de direcția generală din regiune, raportarea noastră față de principiile generale ale unei democrații și economii de piață.
Să nu se creadă cumva că doar PSD-ALDE au făcut greșeli. Moștenirea lăsată de regimul Băsescu a atârnat greu, ca o piatră de moară legată de picioarele unui înotător prin ape tulburi. Relația tensionată dintre cele trei puteri ale statului, aflate în război deschis, lipsa unui arbitru obiectiv, care evident trebuia să fie președintele țării, au condus anul 2017 într-o fundătură, făcând din el o excepție.
Ca să vorbim în termenii care au fost la modă, “statul de drept” s-a luat la harță cu “statul paralel”, iar “lupta anti-corupție” a dansat tontoroiul cu “lupta pentru respectarea drepturilor și libertăților individului”. Nimeni nu a avut de câștigat. Nu au fost condamnați mai mulți corupți și nimeni nu s-a simțit mai liber.
2017 a fost ca un pui rătăcit al perioadei de tristă amintire din ultimii ani ai lui Ceaușescu. Suspiciunea, numită rezonabilă, teama de a-ți exprima opiniile pentru că undeva cineva te înregistrează, au mers pe un drum paralel cu fărădelegea, cu corupția la fel de prezentă în fiecare fibră și a “statului de drept” și a “statului paralel”. Fie că există, fie că nu, niciunul nu este mai bun decât celălalt. Dorința de putere și răzbunare a fost la fel de prezentă și într-o parte și în alta, și într-o tabără și în alta.
Anul 2017 este ideal pentru turnarea unui film exclusiv cu personaje negative. Să nu ne amăgim. Cei care au pritocit Ordonanța 13 au fost la fel de rău intenționați cu cei care au contestat aceeași ordonanță cu numărul fatidic 13.
Poate că au dreptate cei care spun că în timpul regimului Băsescu s-au distrus în mod voit elitele politice și antreprenoriale. Intelectualitatea a fost izolată și exclusă din viața publică. Mass media a fost pusă la colț, eventual cu botul pe labe.
În 2017 nu s-a vorbit nici măcar tangențial de “libertatea de expresie”, prima și cea mai importantă dintre libertăți. S-a ajuns la aberații care ar face cinste oricărui regim militarizat. Procurarizarea discursului public face din orice individ un luptător fanatic. Rezultatul? O stare morală a națiunii ca în vreme de ciumă.
2017 a fost anul în care politicienii au râs cel mai puțin, al ironiilor, al zâmbetelor sarcastice, ironice sau nervoase. Nu au râs cu poftă președintele țării, oamenii numărul doi și trei din stat, premierii, miniștri, primarii și așa mai departe.
Nimeni nu a avut chef de nimic. Totul a fost pe dos. S-au majorat salariile, dar cei care au beneficiat de majorări îi înjură pe cei care le-au dat mai mulți bani. S-au acordat facilități firmelor private, dar întreprinzătorii înjură guvernul.
Totul să fi fost o minciună? Foarte probabil. În 2017 toată lumea a mințit pe toată lumea. PSD-ul care a inventat noi reguli ale economiei de piață, adică dai și atunci când n-ai, a fost la fel de rău intenționat ca opoziția care a îndreptat atenția opiniei publice într-o direcție greșită, spre falsele probleme inventate de fostul regim Băsescu, regim cu porniri totalitare.
Tocmai pentru că 2017 a fost un an prost din toate punctele de vedere, 2018 va fi un an mai bun.
