Asculta acest articolÎn filmele de o anumită factură problema unui personaj negativ, a unuia misterios, era rezolvată simplu, cu o pereche de ochelari de soare.
Personajele pozitive din astfel de filme situate între comedie şi thriller aveau ochii neacoperiţi. Ochelarii de soare mai degrabă sunt un element al distanţei decât unul al distincţiei. Este adevărat că odată puşi pe ochi lumea prinde altă culoare. Cei nebronzaţi au pielea mai închisă, roşul spălăcit prinde strălucire, dar şi cerul albastru se vede mai violet, galben sau brun.
Pe de altă parte, când soarele străluceşte prea puternic sunt odihnitori pentru ochi.
În ultima vreme îmbrăcămintea şi accesoriile preşedintelui Klaus Iohannis au devenit subiect de dezbatere politică. Totul – ce face, cum se îmbracă, unde merge, cum se raportează la mulţime etc. – este interpretat după o simbolistică de cancan, dar în logica unei pre-campanii electorale. La întâlnirea cu marina americană preşedintele s-a îmbrăcat în alb. De Ziua Marinei a purtat ochelari de soare.
La munte merge în pantaloni scurţi, cu bretele, ca orice neamţ. În mijlocul mulţimii poartă o vestă roşie pentru a ieşi în evidenţă. Când se cântă imnul României îşi pune mâna dreaptă pe inimă. Sunt gesturi gratuite pentru unii, simbolice pentru alţii.
Cert este că preşedintele Iohannis adoptă un tip de comportament care îl desparte de restul politicienilor. Au dispărut din comportamentul prezidenţialilor hohotul de râs al lui Traian Băsescu, seriozitatea controlată a lui Emil Constantinescu, ieşirile nervoase ale preşedintelui Ion Iliescu.
Klaus Iohannis este altfel în toate privinţele, dar are şi nenumărate puncte comune. La fel ca Ion Iliescu şi Traian Băsescu, îi place puterea şi face totul pentru a obţine încă un mandat. În ceea ce priveşte relaţiile cu partidul care l-a propulsat în funcţie seamănă cu Emil Constantinescu. Dacă unul a fost groparul PNŢCD, celălalt pare să întoarcă spatele PNL. Iliescu şi Băsescu s-au identificat până la contopire cu partidele lor. Şi nu au ascuns acest lucru.
Oricât de impecabil s-ar îmbrăca un politician, hainele arată doar o trăsătură de caracter. Mai important decât ochelarii de soare este contactul strâns cu formaţiunile politice, mai cu seamă cu cele care îi vor accepta candidatura. Dacă PNL se întoarce, iar USR nu ajunge pe mâna lui Dacian Cioloş şi nu se redresează ca partid, Klaus Iohannis va avea mari probleme. Până la urmă, trăgând linia finală, PNL şi-ar putea pune întrebarea ce a avut de câştigat ca partid avându-l pe Klaus Iohannis ca preşedinte.
Până la jumătatea mandatului nimic. Dacă nu se schimbă ceva în mod fundamental, PNL poate fi prins de campania prezidenţială tot ca partid mijlociu spre mic. Un reviriment spectaculos al USR îi poate crea dificultăţi, plasându-l pe locul trei în topul partidelor.
Liviu Dragnea, ca să numim principalul adversar politic al preşedintelui, nu s-a făcut remarcat în public printr-o îmbrăcăminte ieşită din tipare. Nici la festivităţi nu a fost văzut cu ochelari de soare.
Ca să ţină oarecum pasul cu extravaganţele prezidenţiale şi-a dezvăluit o parte a sufletului, recunoscând că este îndrăgostit de o tânără blondă. Declaraţia lui este tot una de PR. Dar ca şi în cazul lui Iohannis se vede că este una căutată, nu-l prinde. Politicienii în ultima vreme se apropie prea mult de tipologia VIP-urilor. Nu au substanţă, nu au viziune. Îşi fac şi ei o carieră din politică, de cele mai multe ori fără nicio responsabilitate.
Pe lângă ochelarii de soare, în politică există nişte ochelari şi mai dăunători: ochelarii de cal. Aceştia nu se văd. Sunt puşi direct pe creier, îngustându-l.
