Asculta acest articolPentru o Românie normală în primul rând ar trebui să fie o campanie electorală normală. Cum actuala campanie prezidențială este departe de a fi normală ne îndoim că în următorii cinci ani candidatul care și-a ales sloganul “Pentru o Românie normală” îl va transpune în practică.
Este nevoie să demonstrăm de ce nu avem o campanie electorală normală sau este suficient să ne uităm la candidați? Parcă ar fi fost aleși la o selecție de casting pentru un film cu buget redus.
Nu este o campanie normală pentru că a căzut guvernul în timp ce românii așteptau să-și aleagă un președinte, nu să asiste la nașterea prin forceps a unui nou guvern. Nu este normală pentru că guvernul care a căzut nici nu trebuia să fie vreodată învestit ca guvern.
Nu este normală pentru că partidul cel mai mare din România are un candidat-surogat, în felul acesta competiția fiind disproporționată. Dacă analizăm competiția în termeni hipici este ca și când ar concura, la alergare, un lipițan cu un huțul. Zveltul Lipizzaner nu este un cal de povară, iar Huțulul românesc nu este de mult un cal de povară, ci doar unul decorativ, mândru că este ultimul urmaș al unei rase sălbatice.
Nu în ultimul rând nu este normală pentru că nimeni nu pare să-și fi dorit să fie normală. Toată lumea a vrut să păcălească pe toată lumea. Președintele a vrut să cadă guvernul, pentru a-și ridica o statuie pe ruinele lui. Guvernul a vrut să mituiască populația, ba cu pensii mărite, ba cu salarii indecente acordate bugetarilor, ba cu banii repartizați primarilor exact în perioada campaniei electorale.
Nu este normală pentru că la casting s-au prezentat personaje care nu au mai jucat nici în filmul alegerilor pentru președinții asociațiilor de locatari. Candidează reprezentanți ai unor partide despre care nimeni nu știa că există, iar partide care se cred mai cu moț decât toate celelalte partide la un loc și-au găsit un actor care să le reprezinte, dar care să nu le poarte însemnele electorale.
Lipsește nu doar spiritul competitiv, ci și atmosfera de campanie. Din strălucirea de altădată a competiției pentru alegerea capului statului a rămas numai o vâjâială continuă. Cât de confortabil se va simți marele învingător când toată lumea știe că a concurat cu niște pigmei? Cărora, pe cât de minusculi erau de felul lor, le-a mai tras un pumn în cap.
Pe o biată femeie care întâmplător s-a urcat într-un avion, nu în autobuzul cu care trebuia să ajungă la țară, a împins-o de pe micul piedestal pe care se urcase de teama că în cele 30 de zile ale campaniei va face minuni și se va transforma în bunicuța fantastică.
Actuala campanie electorală nu este normală nici măcar din punctul de vedere al celor care au ieșit în stradă scandând împotriva corupției, din moment ce descoperă acum că, în realitate, au fost în situația hoțului care strigă “prindeți hoțul”. Cum să fie normală această campanie din moment ce liderului partidului care a lansat campania “Fără penali în funcții publice” exact în campania electorală i se deschide un dosar de corupție la DNA?
În sfârșit, operațiunea “Țineți avioanele la sol” le întrece pe toate. Ca să nu treacă moțiunea, ministrului de la Transporturi i-a trecut prin cap să oprească avioanele în care bănuia că se află parlamentari care votau la moțiunea de cenzură pentru căderea guvernului din care făcea parte. Marele salvator nu numai că s-a făcut de râs, dar mai riscă și ceva ani de pușcărie.
Cam asta este campania electorală pentru alegerea celui mai bun dintre cei mai buni. Nu ar fi mai potrivită pentru țara noastră o republică parlamentară?
Cu alte cuvinte, președintele României să fie ales de cei despre care se spune că au dus țara de râpă, cei mai huliți dintre politicieni, cei care au dărâmat un guvern și nu pot pune altul la loc.
