O reformă blândă doar la suprafaţă

Asculta acest articol

Premierul Nicolae Ciucă nu este omul reformelor radicale. În timpul guvernării CDR se vorbea despre “terapie de şoc” aplicată în câteva foste ţări socialiste, Polonia, Ungaria, Cehia, drept pentru care au aderat mai devreme la NATO şi UE decât România veşnic întârziată la reforme.
După câteva zile de dispute pe tema aparatului bugetar, după ce ba s-a anunţat că se taie salariile, ba că se vor face concedieri, primul ministru linişteşte apele: nu se taie nici salariile, nici nu se fac disponibilizări.
Totuşi, reducerea cheltuielilor de 6% se produce. Fiecare minister, probabil până la ultima instituţie subordonată, trebuie să taie din cheltuielile specifice activităţii sale, cu excepţia investiţiilor. Ar fi bine să se facă publice aceste măsuri. Văzând de unde s-a tăiat se va afla ce cheltuieli nesăbuite s-au făcut. Într-un fel, se va oferi material de lucru pentru Curtea de Conturi.
Practic de ani buni fiecare instituţie publică a funcţionat ca stat în stat. Primăriile au cheltuit după capriciile primarului, consiliile judeţene după cum a dorit preşedintele, ministrul şi-a mulţumit clientela politică a partidului din care face parte. Normal ar fi ca primul exemplu să-l dea chiar primul ministru. Dacă se vor da publicităţii măsurile luate se va vedea cât de chibzuit a fost aparatul primului ministru. Dacă nu se umblă la organigrame, aşa cum au cerut liderii marcanţi ai PNL, aşa cum a anunţat ministrul Marcel Boloş, este posibil să apară o dispută în interiorul partidului condus de Nicolae Ciucă.
O reformă structurală, aşa cum cer şi instituţiile europene, nu înseamnă a face economie la benzină, la deplasări şi la fondul de protocol.
Măsura trebuie privită şi din punct de vedere politic, electoral. PNL va fi învăţat ceva din lecţia fostului PDL, din greşeala făcută de Traian Băsescu când a anunţat tăierea salariilor cu 25%. De observat că termenul consacrat nu este “reducerea” salariilor, ci “tăierea”. Adică se taie în carne vie, nu se iau măsuri în concordanţă cu posibilităţile economiei.
Cum rotaţia premierilor se face în luna mai, eventualele proteste ale sindicatelor din instituţiile de stat se vor îndrepta asupra partidului care dă premierul, adică asupra PSD.
Că tot suntem în săptămâna Sfintelor Paşti, cele mai scumpe din ultimii 30 de ani, prin decizia premierului Ciucă se demonstrează că şi în politică mielul blând, poate suge de la două oi.
Măsura a anunţat-o un prim ministru PNL, s-a decis reducerea cheltuielilor cu 6%, urmând ca eventualele consecinţe sociale să fie suportate de un guvern condus de un prim ministru PSD. Probabil nemulţumirile salariaţilor din sistemul de stat vor fi legate de eliminarea sporurilor. :i sunt destul de multe: sporuri pentru condiţii vătămătoare de muncă, spor pentru proiecte europene, solicitare neuropsihică, spor pentru izolare, spor pentru păstrarea confidenţialităţii, sporuri pentru titlul ştiinţific de doctor etc. etc. Indiferent de cum va fi aplicată, această măsură va străbate ca un fir roşu, ca principală temă electorală amplu dezbătută de acum până la alegerile din 2024.
Bine nu poate să iasă. Opoziţia fie va acuza PNL şi PSD că au făcut o reformă de mântuială, fie va susţine cauza celor afectaţi de măsurile luate.
Sindicatele vor profita de situaţie şi vor lua un nou avânt în lupta pentru susţinerea membrilor sindicali. Spre deosebire de salariaţii din privat, personalul din aparatul de stat este puternic sindicalizat. Nu trebuie neapărat să ne gândim la funcţionărime. CFR, TAROM, Poliţia, SRI, Justiţia, Educaţia, Sănătatea, Agenţiile guvernamentale, sunt instituţii de stat.
Intră toate în atenţia guvernului? Dacă priveşte întreg aparatul de stat, măsura este de o amploare fără precedent.