Asculta acest articol
A apărut în rândul unor profesori (mai ales de limba română) o păguboasă modă de redactare într-un stil lipsit de orice urmă de naturaleţe. Am putea spune că este moda exprimării generale, abstracte, alambicate, voit neclare, cu vorbe mari menite să substituie idei mari, pentru a păcăli cititorul.
În cele ce urmează, voi oferi două exemple.
În primul exemplu, voi începe cu o scurtă corespondenţă, apoi voi reproduce textele, precum şi câteva opinii, majoritatea din rândul profesorilor. Puteam să dialoghez cu interlocutorul, dar am anticipat că fiecare îşi va susţine varianta proprie. Întrucât eu am spus că nu am înţeles textul, puteam primi o replică de genul: ”păi, ce să-ţi fac, dacă eşti greu de cap”. De aceea, am recurs la colectarea de opinii pentru a-i dovedi interlocutorului că nu a procedat corect.
Am consemnat cu exactitate doar textele, fără a dezvălui autorii (cu excepţia CCD, care de fapt a eludat răspunsul la întrebare), pentru a nu fi suspectat de răfuieli sau crearea de zâzanie. (În schimb, păstrez adresele de poştă electronică drept dovadă a autenticităţii textului).
În al doilea exemplu, traduc textul pe înţelesul omului de rând şi îl comentez.
Exemplul I
Reproducerea corespondenţei
”Intrucât am desfăşurat un program pentru dezvoltare ca şcoală comunitară, ne-am bucura sa ne publicati articolul privind aceasta activitate care a avut loc, sambata, duminica 23-24 03. 2018 în instituţia noastră de învăţământ.”
(…), am citit de câteva ori textul pe care l-aţi trimis redacţiei, fără a înţelege ce vrea autorul să spună. Vin la dvs cu rugămintea de a redacta clar acest text scris voit confuz, întrucât este în mare măsură neinteligibil. Dacă doriţi, pot să vin cu exemple concrete, pe care deocamdată evit să le fac publice.
”Imi cer scuze daca nu m-am făcut înţeleasă.
Întrucât de curând am intrat in categoria şcolilor comunitare am întreprins un prim pas spre activităţile de formare ale cadrelor didactice.
Sigur, am făcut doar câteva precizări ( am scris succint) în legătură cu acest fapt.
Ne dorim o bună colaborare cu dvs şi în niciun caz sa fim ambigui.
Pentru a clarifica acest aspect putem discuta si telefonic.
Va multumesc!
Cu respect,”
Textul în cauză şi solicitarea unor opinii
Am primit la redacţie textul de mai jos, faţă de care vă solicit o opinie.
După ce am făcut câteva obiecţii privind stilul de scriere (obiecţii pe care nu le menţionez, întrucât nu vreau să vă influenţez opinia), am primit o a doua versiune, pe care o reproduc mai jos.
Fac precizarea că mă interesează textul în sine, ca scriitură, nu autorul (întrucât nu este un stil singular).
——————————————
Versiunea I
După anunţul lansării proiectului ”Şcoala care ne uneşte” derulat de Rotary Satu Mare, în parteneriat cu Fundaţia ”Noi Orizonturi”, din luna ianuarie a acestui an, 14 şcoli din judeţul Satu Mare şi-au depus aplicaţia.
Selecţia a fost realizată de experţii Fundaţiei Noi Orizonturi. Şcolile care s-au calificat în această primă rundă a proiectului sunt:
• Şcoala Gimnazială Bălcescu-Petofi din Municipiul Satu Mare
• Şcoala Gimnazială Nr.1 Carei din Municipiul Carei
• Şcoala Gimnazială Pişcolt din comuna Pişcolt
Şcoala comunitară oferă un spaţiu de învăţare deschis şi răspunde din ce în ce mai bine la diversele nevoi şi interese de învăţare ale tuturor persoanelor din comunitate.
Toate acestea au fost temele majore abordate la formarea adresată liderilor din cele trei şcoli, formare care a avut loc la Şcoala Gimnazială Bălcescu-Petofi Satu Mare.
Am dezbătut, am proiectat, ne-am reconfirmat optimismul. Suntem pregătiţi să demarăm consultările cu factorii interesaţi pentru a ne construi viziunea şi strategia de dezvoltare ca Şcoală Comunitară.
Proiectul ”Şcoala care ne uneşte” este implementat de Fundaţia Noi Orizonturi în parteneriat cu Rotary Club Satu Mare, cu sprijinul ISJ Satu Mare, în perioada 2019-2020.
Ne dorim să promovăm învăţarea relevantă, să ne dezvoltăm continuu, să oferim oportunităţi pentru dezvoltarea profesională, să sprijinim cât mai eficient progresul fiecăruia.
————————————–
Versiunea a II-a
După anunţul lansării proiectului ”Şcoala care ne uneşte” derulat de Rotary Satu Mare, în parteneriat cu Fundaţia ”Noi Orizonturi”, din luna ianuarie a acestui an, 14 şcoli din judeţul Satu Mare şi-au depus aplicaţia.
Selecţia a fost realizată de experţii Fundaţiei Noi Orizonturi. Şcolile care s-au calificat în această primă rundă a proiectului sunt:
• Şcoala Gimnazială Bălcescu-Petofi din Municipiul Satu Mare
• Şcoala Gimnazială Nr.1 Carei din Municipiul Carei
• Şcoala Gimnazială Pişcolt din comuna Pişcolt
Ne-am dorit integrarea în categoria şcolilor comunitare întrucât Şcoala Comunitară oferă un spaţiu de învăţare deschis şi răspunde din ce în ce mai bine la diversele nevoi şi interese de învăţare ale tuturor persoanelor din comunitate.
Ne găsim în primul stadiu al dezvoltării unei şcoli comunitare. Stadiul acesta este marcat de optimism şi curiozitate referitor la Şcolile Comunitare. Echipa şcolii a cântărit beneficiile unei strategii de dezvoltare şi potenţialul Şcolilor Comunitare de a servi ca un mecanism de organizare a resurselor în jurul succesului elevilor.
Cel de-al doilea stadiu al dezvoltării va fi marcat de aprofundarea colaborării între toate părţile interesate şi de parteneriatele în comunitate. Colaborarea începe prin introducerea unor structuri esenţiale de bază, cum ar fi formalizarea parteneriatelor cu organizaţiile/ instituţiile din comunitate, un director dedicat şcolii comunitare. Programele şi serviciile sunt dezvoltate pe baza unui proces de colectare şi analiză strategică a datelor, care implică părinţii ca parteneri critici în proiectarea PDI-ului. Pentru a reuşi în această etapă, trebuie să adoptăm o viziune comună, să existe obiective clare, comunicare funcţională, roluri şi responsabilităţi clare, mecanisme de răspuns la nevoi şi evenimente de celebrare regulate.
Stadiul maturizării va fi marcat de progres constant şi intenţionat. Viziunea şcolii comunitare devine mai clară pentru toate părţile interesate, prin urmare, există un sprijin mai larg pentru aceasta. Utilizarea serviciilor creşte odată ce intervenţiile răspund mai bine la nevoile identificate ale elevilor, iar serviciile se îmbunătăţesc. Relaţiile părţilor interesate se bazează pe încredere reciprocă, există o coordonare funcţională a serviciilor şi o integrare programatică, iar rezultatele dorite ale elevilor sunt mult mai probabil să fie atinse. Pentru a reuşi în această etapă, şcoala trebuie să se angajeze în evaluarea continuă a nevoilor pentru a progresa spre viziune prin acţiuni relevante, să menţină relaţiile, să demonstreze susţinut valoare adăugată şi să ţintească sustenabilitatea intervenţiilor.
În cel de-al patrulea stadiu, se vor implementa programe de calitate care susţin parcurgerea curriculumului. Întreaga şcoală va trebui să acorde atenţie tuturor nevoilor copilului prin strategii ţintite şi universale. În modelul de guvernanţă asumat de şcoală, părinţii joacă un rol clar în conducerea şcolii şi colaborează autentic cu organizaţiile şi instituţiile din comunitate care urmăresc educaţia de calitate pentru toţi. Există relaţii excelente între şcoală şi comunitate şi parteneriate comunitare asumate responsabil. Pentru a reuşi în acest stadiu, şcoala comunitară trebuie să continue să ofere programe inovatoare; să dezvolte leadership-ul în rândul elevilor, părinţilor şi profesorilor pentru a adopta bunele practici existente; să includă strategii de sustenabilizarea structurilor operaţionale.
Toate acestea au fost temele majore abordate la formarea adresată liderilor din cele trei şcoli, formare care a avut loc la Şcoala Gimnazială Bălcescu-Petofi Satu Mare.
Am dezbătut, am proiectat, ne-am reconfirmat optimismul. Suntem pregătiţi să demarăm consultările cu factorii interesaţi pentru a ne construi viziunea şi strategia de dezvoltare ca Şcoală Comunitară.
Proiectul ”Şcoala care ne uneşte” este implementat de Fundaţia Noi Orizonturi în parteneriat cu Rotary Club Satu Mare, cu sprijinul ISJ Satu Mare, în perioada 2019-2020.
Ne dorim să promovăm învăţarea relevantă, să ne dezvoltăm continuu, să oferim oportunităţi pentru dezvoltarea profesională, să sprijinim cât mai eficient progresul fiecăruia, să oferim un spaţiu de învăţare deschis, încorporat organic în comunitatea pe care şcoala o deserveşte.
———————————————–
Opinia cititorilor (majoritatea profesori)
1.
Am citit cele 2 variante cu interes.
Prima e fara cap si coada, nu spune nimic, nu se intelege mai nimic, salturile de la o idee la alta se fac fara nicio legatura structurala.
A doua varianta e mai detaliata, dar stilistic tot cam ca si prima. Informatia e foarte stiintific prezentata, cu toate acestea, nu se intelege de nicaieri ce este de fapt o scoala comunitara. Cred ca e important de explicat termenul, deoarece despre asta e vorba, pana la urma.
Nu stiu cine a redactat textele, dar sper din suflet ca nu e un profesor de limbi.
2.
…sincer vorbind, nu inteleg ce vor astia. Is niste principii generale, parca lipite fortat unele langa altele. Eu, sa primesc o astfel de invitatie, atat de sumar prezentata si atat de slab argumentata, nu m-as baga in ea. imi da senzatia ca se propune un invatamant diluat cu apa. Parca ar fi o invitatie de genul “hai sa mergem la scoala, apoi om vedea ce s-o intampla acolo. Daca nu facem ore, facem un parteneriat cu politia, cu dispensarul din localitate. Sau de-s inchise, tinem o intalnire cu parintii, cati n-or fi la serviciu. Chiar daca nu vom invata nimic, bifam niste activitati, cu putin noroc. Daca nu, e si maine o zi”
Poate ca e scrisa de Ion Iliescu. El vorbea o ora si nu spunea nimic.
3.
… mi se pare un ”proiect” bun, concis, ancorat pe relaţia cea mai importantă – şcoală (profesori, elevi) – părinţi.
Dar, eu am rezerve (ierte-mi-se) faţă de formulările generale – ”spre viziune prin acţiuni relevante”, ”să promovăm învăţarea relevantă”… – de care ne tot lovim.
Urmăreşte, Domnia ta, să le mai… exemplifice realist.
4.
Pare un text tradus din engleză şi este evident că ”redactorii” textului nu stăpânesc nişte termeni de specialitate, astfel că traducerea este una ”mot a mot”, nefiind adaptată unor expresii româneşti adecvate.
5.
Am citit textul şi nu am rămas pe deplin edificat asupra proiectului; poate că-mi lipsesc unele cunoştinţe prealabile.
Oricum, se putea redacta mai sistematic, cu obiective, condiţii, posibilităţi, resurse etc, adică mai aproape de condiţia unui proiect.
Faţă de iniţiativa prezentată am reţineri; mi-e teamă să nu ajungă un sistem închis, limitat de condiţiile comunităţii şi să nu afecteze mobilitatea forţei de muncă şi performanţa valoroasă.
6.
Înţeleg că este vorba despre un proiect. Intenţiile par generoase, la prima vedere … ”Orice-nceput se vrea fecund / Risipei se dedă florarul.” (L. Blag). Termenii în care proiectul şi obiectivele sale sunt prezentate aici …sunt generali. Ce opinie aş putea să exprim? Nu cunosc suficient proiectul, nici pe autorii proiectului, nici pe cei implicaţi. Reuşita jocului ţine de jucători iar în România, precum ştim, nu ducem lipsă de tot felul de obstacolele …
Altfel spus, de la vorbe la fapte este o distanţă … Să vedem … ce va fi! Proiectul se judecă nu atât în raport cu vorbele în care se exprimă, ci cu faptele
Observaţiile făcute anterior rămân valabile. Peste acestea mai adaug:
* Aceeaşi manieră, excesiv de generală de abordare
* ”Şcoala Comunitară oferă un spaţiu de învăţare deschis şi răspunde din ce în ce mai bine la diversele nevoi şi interese de învăţare”. ”din ce în ce mai bine” este un stereotip de gândire şi exprimare din perioada ceauşistă.
* ”Stadiul acesta este marcat de optimism şi curiozitate referitor la Şcolile Comunitare.” Corect: ”Stadiul acesta este marcat de optimism şi curiozitate referitoare la Şcolile Comunitare.”
* ”Echipa şcolii a cântărit beneficiile unei strategii de dezvoltare şi potenţialul Şcolilor Comunitare de a servi ca un mecanism de organizare a resurselor în jurul succesului elevilor”. Dar însuşi sistemul de învăţământ din România are în centrul său, ca obiectiv declarat, succesul elevului. Atunci … rămânem în suspans: prin ce se diferenţiază proiectul dat?
* ”Colaborarea începe prin introducerea unor structuri esenţiale de bază”. Avem aici o exprimare tautologică: structurile esenţiale sunt prin natura lor de bază.
* Un alt exemplu de exprimare tautologică: ”un director dedicat şcolii comunitare”. Exprimarea aceasta ne lasă să înţelegem că e posibil şi un director … nededicat. Un director al unei şcoli este prin natura lui dedicat …acelei şcoli.
* ”În stadiul al II-lea … Pentru a reuşi în această etapă, trebuie să adoptăm o viziune comună, să existe obiective clare, comunicare funcţională, roluri şi responsabilităţi clare, mecanisme de răspuns la nevoi şi evenimente de celebrare regulate.” Viziunea, obiectivele, rolurile şi responsabilităţile trebuie formulate în proiectul însuşi, înainte de a ajunge în stadiul al II-lea al implementării sale, când eventual acestea pot fi adaptate … Altfel, e ca şi când am spune că avem un proiect al unei şcoli comunitare dar viziunea, obiectivele, rolurile şi responsabilităţile legate de acest proiect … urmează să le stabilim …
* ”Pentru a reuşi în această etapă, şcoala trebuie să se angajeze în evaluarea continuă a nevoilor pentru a progresa spre viziune prin acţiuni relevante”. S-a vrut poate să se spună: ”a progresa spre împlinirea reală a viziunii, nu spre viziune, căci viziunea este presupusă din start.
* ”Suntem pregătiţi să demarăm consultările cu factorii interesaţi pentru a ne construi viziunea şi strategia de dezvoltare ca Şcoală Comunitară.” Deci viziunea şi strategia … nu sunt construite. În aceste condiţii nu prea văd despre ce vorbim.
P.S. Am impresia că tot acest material nu este decât un fel de definire, cu totul generală, a unui termen, anume cel de Şcoală comunitară. Personal, văd acest material, cel mult ca o definire a şcolii comunitare, nu ca un proiect al unei şcoli comunitare.
7.
CCD Satu Mare <[email protected]>
To:Vasile Nechita
Apr 8 at 12:01 PM
Vă mulţumim pentru interesul acordat.
Având în vedere că Fundaţia Noi Orizonturi este independentă şi derulează activităţi comunitare la care pot colabora cadre didactice, părinţi, elevi, comunităţi educaţionale, voluntari, iar Casa Corpului Didactic nu a fost solicitată să încheie un parteneriat cu aceasta pentru derularea acţiunii la care faceţi referire dvs., nu putem formula un punct de vedere nici cu privire la Fundaţia Noi Orizonturi, nici cu privire la programele pe care le derulează, nici la colaborărirle pe care le are aceasta cu alte instituţii. Detalii cu privire la proiectele acesteia sunt disponibile pe site-ul lor, de unde ne-am informat şi noi (https://www.noi-orizonturi.ro/2019/01/24/lansare-program-scoala-care-ne-uneste/).
Orice furnizor de formare extern are dreptul legal de a organiza activităţi independente, cu implicarea actorilor interesaţi, eligibili pentru proiectele dumnealor.
Prin urmare, şcolile, cadrele didactice, comunităţile şcolare şi de părinţi, pot adera la unele oferte educative legale.
Cu stimă,
8.
Numai generalităţi, cuvinte bombastice şi concepte abstracte. Motivul presupus: enunţurile generale sunt inatacabile, imune la critică, par mai importante, sugerează obiective de mai mare anvergură decât subiectele concrete. Dacă ar fi dat măcar un singur exemplu concret, s-ar fi văzut că regele e gol.
Altfel spus, textul e ca o vedere din avion, neconturat, estompat. Pentru a distinge detaliile şi a facilita înţelegerea, ar fi nevoie de reducerea altitudinii.
Un fel de concluzie: dacă cititorul nu înţelege ce spunem, atunci nici nu mai contează ce spunem.
Exemplul al II-lea, tradus şi comentat
Obscurităţi academice. În ştiinţă sunt tratate adesea probleme cu adevărat complicate, pe care dacă vrem să le comunicăm, trebuie să muncim din greu pentru a le exprima într-un limbaj inteligibil. Totodată, în ştiinţă întâlnim şi probleme simple, situaţie în care unii oameni complică limbajul pentru a impresiona cititorii. Unii autori sunt încântaţi când reuşesc, printr-un limbaj neinteligibil, să-i ţină deoparte pe cei neiniţiaţi, insinuând ideea că doar ei – experţii – sunt în stare să înţeleagă misterele profunde ale profesiei lor.
În încercarea de a conferi prestanţă discursului, întâlnim deseori texte care mimează limbajul ştiinţific. Circulă prin mediile profesionale fel de fel de termeni în jargon, care nu întotdeauna aduc un plus de claritate, ci mai degrabă urmăresc să epateze cititorul (acquis, interfaţă, draft, trend, target, input, paradigmă, implementează…). Iată, spre exemplificare, un pasaj extras din comunicatul unei asociaţii condusă de o profesoară:
”Asociaţia EcoLogic Maramureş a demarat un nou proiect de integrare a acquis-ului de mediu în dezvoltarea durabilă a comunităţilor rurale din judeţ. Scopul acestuia este de a implica sectorul nonguvernamental din judeţ în integrarea noţiunilor şi cerinţelor prevăzute de acquis-ul de mediu în practicile agricole din comunităţile rurale, ţinta fiind în special ecosistemele naturale şi seminaturale caracterizate de habitate de pajişti şi păşuni montane.
Noul proiect se adresează unor grupuri ţintă, acestea fiind constituite din şapte organizaţii de mediu şi dezvoltare durabilă din şapte comunităţi rurale, respectiv Şişeşti, Deseşti, Budeşti, Ocna Şugatag, Giuleşti, Vadu Izei şi Săpânţa, incluzând autorităţile şi factorii de decizie în a căror teritorii administrative se află aceste terenuri deosebit de valoroase din punct de vedere natural.
Urmărind introducerea preocupărilor de mediu în politicile şi practicile agricole, activităţile proiectului vor cuprinde: dezvoltarea capacităţilor grupurilor ţintă prin instruire şi schimb de experienţă, crearea unui cadru de lucru comun între organizaţii şi autorităţi pentru informarea şi conştientizarea populaţiei din mediul rural cu privire la reglementările comunitare în domeniu şi implicarea acestora în planificarea participativă a unor planuri de conservare, care să faciliteze gestionarea corectă a resurselor naturale”.
În primul rând, textul este lipsit de un punct focal, de o idee conducătoare. Probabil că expresiile care conţin termenul „mediu” sunt cheia comunicatului, deoarece se repetă ca un refren. Astfel, în prima frază avem acquis-ului de mediu, în fraza a doua, tot acquis-ul de mediu, în fraza a treia – organizaţii de mediu, în fraza a patra – preocupărilor de mediu. Dar, în loc să fie plasată la început, clarificată şi accentuată, ideea principală este vag formulată şi se pierde în condiţiile în care e dispersată pe tot parcursul textului. Mai observăm că abia în ultimul alineat se enunţă obiectivul proiectului, după ce în fraza a doua se formulează un obiectiv secundar. Acest mod de construcţie a paragrafului face dificil procesul de identificare a ideii dominante şi implicit a mesajului. În afară de asta, acquis-ul de mediu, habitate, ecosistemele naturale şi seminaturale, planificarea participativă sunt termeni care ar necesita clarificări suplimentare, ţinând seama de nivelul de instrucţie al destinatarilor: ţăranii. Apoi, este evident limbajul prolix; fragmentele deosebit de valoroase din punct de vedere natural, precum şi care să faciliteze gestionarea corectă a resurselor naturale sunt ceea ce am putea numi cuvinte de umplutură, care nu fac altceva decât să bruieze mesajul. În plus, frazele au lungimi excesive, ultima conţinând 68 de cuvinte. Toate aceste deficienţe de stil fac textul ermetic, greu de înţeles.
Dacă facem un efort de decriptare, putem presupune că ideea care stă la baza comunicatului este una simplă, şi anume: Asociaţia EcoLogic îşi propune să instruiască ţăranii din şapte sate maramureşene pe teme de prevenire a poluării mediului în agricultură. În sprijinul său, asociaţia încearcă să atragă primăriile şi unele organizaţii neguvernamentale din judeţ.
Dacă “traducerea” e corectă, înseamnă că o idee relativ simplă a fost complicată inutil şi exprimată într-un limbaj indigest şi prolix (22 de rânduri în original şi doar 4 rânduri în traducere). Dacă, dimpotrivă, traducerea e incorectă, înseamnă că autorul textului original s-a exprimat confuz.
Claritatea în textul ştiinţific nu este doar o opţiune stilistică, ci un imperativ care asigură o bună comunicare. Este pe departe cea mai importantă trăsătură de stil fiindcă determină înţelegerea mesajului; dacă cititorul nu înţelege ce spunem, atunci nici nu mai contează ce spunem. Neglijând atributul clarităţii, riscăm ca o idee strălucită să fie estompată şi minimalizată printr-o exprimare confuză. (Valabilă este şi reciproca: un discurs expresiv, pirotehnic este de natură să amplifice o idee modestă).
Există un mit potrivit căruia neînţelegerea unui text se datorează doar cititorului, ca şi cum scriitorul ar fi absolvit de răspundere în acest sens. În realitate, vina îi aparţine de cele mai multe ori autorului, care nu a făcut efortul necesar pentru a-şi clarifica ideile. Adesea, scriitorul este tentat să spună: “Informaţia e aici; dacă cineva doreşte s-o cunoască, nu are decât să citească textul”, aşadar îşi declină responsabilitatea şi o transferă cititorului. Dar exprimarea clară şi inteligibilă este o sarcină ce îi revine exclusiv scriitorului. A nu clarifica ideile, fie din lene, fie din nepricepere, înseamnă a nu ne duce munca până la capăt. Jacob Viner, citat de John Creedy, ne avertizează să evităm ”prostia” care îl face pe autor să creadă că “înţelege, dar nu poate face [ideea] inteligibilă pentru cititor.”
Fii primul care comentează