Asculta acest articolO nefericită formulare a ministrului Ioan Rus despre statutul familiilor de români care își câștigă existența muncind în țări străine pune PSD-ul într-o postură jenantă exact înainte de moțiunea de cenzură pe tema diasporei. De la Silviu Brucan care vorbea despre “poporul prost” nimeni nu a mai vorbit atât de franc despre români. A spune că un milion de români muncesc în străinătate și trimit bani acasă copiilor care devin golani și nevestelor care devin curve este dincolo de orice scuză. Nu se vorbește așa despre categorii sociale.
Nu de nebuni au plecat oamenii de acasă. În plină criză, Ioan Rus a pus paie de foc. Gestul său nu are nicio justificare decât în aroganța care caracterizează în general liderii PSD. Demisia rapidă nu-l scuză. Gafa sa va rămâne în istorie.
Cu toate că PNL nu are absolut nicio șansă în acest moment să dărâme Guvernul Ponta, moțiunea de cenzură este o acțiuna politică de cea mai mare importanță. Dacă nu s-ar fi întâmplat atât de multe evenimente conexe în aceste zile, cu siguranță s-ar fi putut desfășura o dezbatere cât se poate de serioasă despre diaspora, despre situația românilor care și-au părăsit țara, despre cum sunt organizate alegerile în România. Datorită cererii DNA de începere a urmăririi penale împotriva premierului Ponta, atenția opiniei publice a fost deturnată. șTextul moțiunii a devenit caduc încă din momentul în care era citit în Parlament. Altele erau prioritățile în ziua respectivă. Premierul era chemat la DNA, iar președintele îi cerea demisia. Pe cine mai interesa votul prin corespondență? Diaspora ar avea toate motivele să fie nemulțumită. Problemele românilor din străinătate au fost scoase de pe ordinea de zi și de data aceasta.
Practic, PNL a dorit să profite de acest subiect fierbinte pentru a-și verifica puterea de convingere. În actualul parlament un număr impresionant de parlamentari nu mai reprezintă partidul pe lista căruia au candidat. După unele calcule au migrat 40% dintre aleși. Cine a trădat odată va trăda și a doua oară. Deci PNL are marfă din belșug.
Cea mai consistentă bucățică o reprezintă UNPR. Gabriel Oprea a adunat bob cu bob până partidul său a ajuns la 56 de parlamentari. Dacă trece în barca PNL, majoritatea se clatină. Ce avantaje ar avea PNL dacă ar intra acum la guvernare? Într-un an pre-electoral s-ar eroda cât într-un mandat întreg. În noul partid sunt mulți oameni cu probleme. Dacă justiția într-adevăr este legată la ochi, rândurile PNL s-ar rări în același ritm ca în PSD. Mulți dintre foștii lideri PDL, preluați de PNL, sunt în vizorul DNA. Cătălin Predoiu, propus pentru funcția de prim ministru, are cam aceleași probleme ca premierul actual. Acum îl vedem pe Victor Ponta intrând la DNA, mâine îl putem vedea pe Cătălin Predoiu. Ce-am avut și ce-am pierdut? Înainte de a dori să intre la guvernare, în PNL ar trebui să se facă o curățenie desăvârșită. Dintre numele vehiculate pentru funcțiile de miniștri, mare parte au un trecut politico-economic dubios. PNL nu are în acest moment o rezervă de cadre mai puțin vulnerabilă decât a PSD-ului. Mai degrabă ar avea succes un guvern format din tehnocrați dispuși însă să facă politica partidului. Dar cum să dea puterea unor nou veniți? Scopul fiecărui partid este să ajungă la putere și să beneficieze de toate avantajele. Populația a învățat un lucru în acești 25 de ani de democrație, anume că toate partidele sunt la fel. Venirea unui partid la guvernare înseamnă vreo 60 000 de funcții. Unii dintre acești beneficiari politici rămân pe funcție, dar trec la partidul care vine la guvernare.
Trebuie să înțelegem că nu intră în preocupările politicienilor problemele românilor care și-au părăsit țara decât în măsura în care pot profita de pe urma voturilor lor. PSD știe că nu este votat de românii din străinătate. De asta nu vrut să rezolve problema votului din diaspora. PNL a câștigat prezidențialele datorită diasporei. Era dator cu această moțiune de cenzură. Nu doar românilor, ci și președintelui Iohannis. După toate datele, moțiunea va cădea, și va rămâne ca un moment crucial în disputa dintre cele două tabere politice. Dacă moțiunea era un referendum cu siguranță guvernul ar cădea.
