21.09.2018 00.00 Agenda publică, cu Mihai Sălceanu, invitaţi: Claudiu Ţinca, Florin Fodoruţ, Dan Şuta, Florin Orăşteanu. Titlul emisiunii: ”Uniţi pentru Satu Mare” cea mai puternică asociaţie civică(reluare) 01.40 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Mihai Pătraşcu. 02.50 Cultură 03.15 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Vasile Fernea.Titlul emisiuni:Profilul criminalului. 04.10 Cultură 05.20 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu, invitat: Liviu Rotaru. Titlul emisiuni: Liviu Rotaru – raport la 2440 de zile. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Audienţe în direct cu Laczko Eva, invitat: Felicia Hrihorişan. Titlul emisiuni: Cutezătorii Munţilor pregătesc prima lor Liră.(reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 09.30 Sănătate,cu Mihaela Ghiţă. 10.30 Religie, cu Laczko Eva, invitat: Istvanfi Szilard. Titlul emisiunii: Sfânta Liturghie. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Mihai Sălceanu, invitaţi: Claudiu Ţinca, Florin Fodoruţ, Dan Şuta, Florin Orăşteanu. Titlul emisiunii: ”Uniţi pentru Satu Mare” cea mai puternică asociaţie civică(reluare) 13.00 Ştiri 13.30 În slujba comunităţii, cu Mihai Sălceanu,invitat: Liviu Rotaru. Titlul emisiuni: Liviu Rotaru – raport la 2440 de zile. 14.20 Teleshopping 14.40 Cultură, Digania – O tradiţie reînviată 15.10 Iată omul cu Gabriel Ghişan,invitat: Mihai Pătraşcu. 16.25 Info Studio cu Ioan Aniţaş, invitat: Vasile Fernea.Titlul emisiuni:Profilul criminalului. 17.30 Cultură 18.30 Audienţe în direct 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct (reluare) 23.00 Panoramic sportiv, cu Ionuţ Blăjean, invitat: Viorel Plosca. Titlul emisiunii: Viitorul boxului sătmărean sună bine.

O dezbatere scăpată de sub control

Scris de Dumitru Păcuraru, 31 august 2017 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Spectacolul pe care îl oferă magistraţii care dezbat propunerile verbale ale ministrului Toader nu se ridică nici pe departe la înălţimea sobrietăţii care guvernează sau ar trebui să guverneze în templul dreptăţii. Concluzia imediată pe care o trage omul de rând este că puterea judecătorească nu este cu nimic mai presus decât puterea legislativă şi executivă. Acelaşi gen de ceartă, aceleaşi atacuri la persoană ca în cazul politicienilor.

Există riscul ca între magistraţi şi politicieni să fie pus semnul egal.
Lumea nu ştie de ce este atât de greu să propui un proiect de lege care să facă ordine într-un domeniu, oricare ar fi acela. În această speţă, după cum bine se observă, accentul este pus pe “independenţa” Justiţiei nu pe dreptatea Justiţiei. Magistraţii vor să fi “independenţi”, nu drepţi, corecţi, deopotrivă atenţi la apărarea statului şi cetăţeanului.

Din această discuţie a dispărut cu totul omul. Individul este o părticică neglijabilă. Contează cine numeşte procurorul şef, nu cât de corect, cât de bine pregătit profesional este magistratul respectiv. O asemenea discriminare nu a existat decât în vremea comunismului când nomenclaturistul avea un statut de supraom.

În altă ordine de idei, numai Justiţia are dreptul sacru de a fi independentă? Alte categorii sociale trebuie să suporte consecinţele unor legi care au fost adoptate fără ca să se opună cineva? Care este statutul unui scriitor, al unui artist plastic? Ei, dacă sunt, independenţi, nu sunt pe banii statului. De fapt, nici nu au un statut.

Spiritul de castă se vede cum nu s-a mai văzut niciodată până acum. Politicienii, şi ne referim aici la cei care ocupă demnităţi publice, sunt parlamentari, au o idee despre cum ar trebui reformată Justiţia, în vreme ce magistraţii au altă viziune. Pentru că este pentru prima oară când aceste probleme se dezbat public asistăm la un spectacol ce pare degradant. Până acum, în toate cazurile, întâi s-au adoptat legile, apoi s-a văzut dacă sunt bune sau nu.

Fără îndoială, clasa politică vrea să se pună la adăpost. Magistraţii, opunându-se adoptării legii responsabilităţii, de asemenea vor să ocolească răspunderea personală. Fiecare are dreptate în felul său pentru că fiecare se pândeşte pe fiecare, aşteptând să facă o greşeală cât de mică pentru a-l înhăţa. Societatea românească este guvernată de neîncredere. Ligislativul şi executivul nu au încredere în puterea judecătorească şi invers. Fiecare încearcă să-i pună laţul de gât celuilalt.

Situaţia este cu atât mai încurcată cu cât preşedintele s-a situat într-o tabără înainte de terminarea dezbaterilor. Este şi direct interesat în numirea şefilor din Justiţie. Dar dacă o luăm aşa, toată lumea este interesată. Dacă procurorul general şi şeful DNA sunt numiţi de preşedinte se zice că sunt oamenii preşedintelui. Dacă sunt numiţi de parlament s-ar zice că sunt subordonaţi politic. Dacă se numesc ei între ei scapă de sub orice control civic.

Ministrul Justiţiei le atrage atenţia procurorilor că ei nu au dreptul să facă legi. Le pot doar aplica. Este la fel ca şi cum avocaţii şi-ar face legea lor, judecătorii pe a lor, poliţiştii pe a lor, şoferii pe a lor etc. Problema reală este neîncrederea în parlament şi parlamentari. Din vina lor. S-au compromis prin activitatea lor, prin ingoranţă, lipsă de profesionalism, prin acte de corupţie.

În toiul dezbaterii hop şi ambasadorul SUA. Dă sfaturi. Ca şi cum am fi o colonie. Oare aşa procedează şi în cazul Franţei sau Germaniei? Până la urmă, va ieşi cumva şi această reformă a Justiţiei. Ultimul cuvânt, ne place sau nu, îl va avea puterea legislativă. Responsabilitatea cade tot în sarcina ei, dar consecinţele le va suporta întreaga Românie. Aşa cum se întâmplă de fiecare dată.

Abonează-te acum Online!