Asculta acest articolDupă crimele de la Caracal, undeva prin luna iulie, îl vedeam pe Alexandru Cumpănașu ca un posibil candidat la primăria generală a Capitalei.
Nu-mi imaginam că va candida la prezidențiale, dintr-un fel de jenă, alegerile fiind prea aproape de data producerii dramei. Făcând legătura cu succesul USR, al lui Nicușor Dan la București, scriam:
Rezultatul foarte bun obţinut de USR la București poate fi explicat și prin faptul că Nicușor Dan s-a implicat puternic în viaţa orașului. Modelul tinde să se extindă la nivel de ţară. Primarul din Baia Mare a câștigat un nou mandat înfiinţând “Coaliţia pentru Baia Mare”. Cu siguranţă în orașul criminalului în serie ar putea câștiga lejer alegerile un candidat al unei “Coaliţii pentru Caracal”. În acest context, un activist civic precum Alexandru Cumpănașu ar fi votat aproape în unanimitate. Dacă tot veni vorba despre cel care a atras atenţia asupra a ce se întâmpla la Caracal, Alexandra fiind nepoata lui, un astfel de om, cunoscut de la televiziune, ar putea candida cu succes și la primăria generală a Capitalei.
În Statele Unite, lupta împotriva segregării a pornit în anul 1955 de la o negresă care a refuzat să se ridice de pe scaun într-un autobus și să-i cedeze locul unui alb. Alexandra, fetiţa de 15 ani, poate deveni o nouă Rosa Louise Parks. Iată însă că îl regăsim pe eroul de la Caracal printre candidații care au reușit să adune numărul de semnături necesare și prin urmare se va lansa în campania electorală. Dacă o parte dintre pretendenții la funcția supremă în stat au trecut de BEC fără probleme, nu este foarte clar ce temă vor aborda în campanie. La Cumpănașu tema este previzibilă: va ataca la fel de virulent instituții statului care și-au demonstrat neputința în rezolvarea unui caz ce părea extrem de simplu: o fetiță de 15 ani a fost răpită, a sunat la 112, iar poliția nu a reacționat imediat, ajungând la locul faptei după 19 ore. Este vorba și despre un procuror, care i-a oprit pe polițiști la poartă de la ora 23 până la ora 6 dimineața, pentru că așa a interpretat el legea.
Din primele zile de după tragicul eveniment, petrecut la sfârșitul lunii iulie, Alexandru Cumpănașu a tocat mărunt-mărunt toate instituțiile responsabile cu siguranța, cu protecția cetățeanului, poliție, procuratură, STS, criticând sever indolența guvernului, președinției, parlamentului. A criticat, împreună cu presa, tot ce putea fi criticat în țara aceasta. Cazul Caracal a șocat întreaga opinie publică. Nu cred că există om care să nu fi fost profund afectat de crimele în serie, dar și revoltat pentru modul în care par să nu-și fi făcut datoria cei ce au anchetat cazul, parcă apărându-l pe criminal.
Candidatura lui Cumpănașu la prezidențiale poate că este discutabilă moral, dar în același timp este și deosebit de interesantă. El deschide subiecte aproape tabu. Există un abuz de uniformă despre care nimeni nu prea vorbește. Omul în uniformă deseori se consideră un supraom. Desigur, nu se poate generaliza, însă sunt suficiente câteva cazuri pentru a se trage concluzia că toți sunt la fel. Așa cum se întâmplă cu politicienii. Nu contează că unii sunt cinstiți, corecți, onești: toată clasa politică, la grămadă, este considerată coruptă.
Prin prezența unor independenți, printre care l-aș trece și pe Mircea Dioaconu, campania electorală prinde viață, este mai animată. Păcat că nu au reușit să adune numărul de semnături personaje precum Avram Iancu, înotătorul, Claudiu Crăciun, Radu Moraru, Liviu Pleșoianu, dar și personaje exotice precum Miron Cozma sau Florentin Pandele.
Campania prezidențială este înainte de toate un spectacol. Iar la un spectacol care se întinde pe întreaga suprafață a țării este indicat să urce cât mai mulți pe scenă.
