Asculta acest articolDupă fiecare rând de alegeri se așteaptă recalibrarea raportului dintre putere și opoziție. Ideal într-o democrație este să existe o alternanță la guvernare.
Vine un partid sau o coaliție de guvernare, își face datoria, se erodează pentru că a luat măsuri nepopulare, dar necesare, și pleacă în opoziție.
Se instalează, în urma alegerilor, un nou guvern, preia proiectele vechiului guvern, le îmbunătățește, ia la rândul lui alte măsuri nepopulare, dar necesare, și dacă are rezultate bune, este în continuare votat. Dacă nu a dat rezultatele așteptate este trimis de alegători în opoziție.
Lucrurile nu au stat așa. În cei 30 de ani s-au făcut și s-au desfăcut alianțe, au căzut guverne la mijlocului ciclului electoral, sau la sfârșit cum a fost cazul guvernului Dăncilă. Făcând abstracție de primii doi ani de după căderea regimului comunist nedemocratic, și de perioada 1990-1992, începând din anul 1992 până în anul 2004 partidele și alianțele politice ieșite victorioase în alegeri și-au dus mandatul de patru ani până la capăt. S-au mai schimbat premieri, între 1996 și 2000, dar alternanța la guvernare a funcționat.
Echilibrul s-a rupt după referendumul prin care s-a modificat mandatul președintelui. Bine situat în sondaje, Adrian Năstase a socotit că face o mișcare strategică pentru sine și pentru PSD prelungind mandatul prezidențial la cinci ani.
Dar nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Astfel în loc să ajungă președinte cinci ani, eventual încă cinci, i-a pregătit un mandat de zece ani adversarului său, Traian Băsescu.
Care este socoteala cu mandatul de cinci ani a președintelui și de patru ani a parlamentului? Simplu: președintele câștigă un singur mandat, dar poate desemna doi premieri în cei cinci ani.
Începând cu alegerile parlamentare din 2008, parlamentul și președintele sunt într-un echilibru șchiop. Nu s-a mai putut merge în tandem. În sensul că președintele și premierul câștigă sau pierd împreună.
De exemplu anul acesta PNL poate pierde alegerile, dar Klaus Iohannis rămâne președinte. Deci, speculând slăbiciunile Constituției poate desemna un prim ministru cu formarea guvernului tot de la PNL.
În paranteză fie spus, când Traian Băsescu a inițiat referendumul cu reducerea numărului de parlamentari putea reduce și mandatul prezidențial la patru ani.
Așa ar fi corect. Dacă primarul, consilierii, parlamentarii au mandate de patru ani de ce președintele să aibă un mandat de cinci ani? Ca să avem mai multe rânduri de alegeri, ca să desemneze în mod discreționar guvernul pe care-l dorește, indiferent de rezultate.
Desigur, sunt și excepții. În cazul în care victoria este dincolo de orice dubiu, așa cum a fost în cazul coaliției USL, președintele Băsescu s-a văzut nevoit să accepte un premier din rândul adversarilor. La fel s-a întâmplat și în anul 2016 când PSD a obținut 46%. Klaus Iohannis a fost obligat să accepte rezultatul și a numit un prim ministru de la PSD. Dar întregul ciclu electoral s-a caracterizat prin instabilitate politică, prin dispute, în final PSD pierzând guvernarea, deși avea asigurată majoritatea în parlament. ALDE a trădat.
De un an România se află în situația de a avea un guvern minoritar, fără susținere parlamentară.
Formată din PSD, ALDE, Pro România, cu o susținere tacită din partea UDMR, majoritatea parlamentară controlează parlamentul, nu însă și guvernul.
Peste acest disconfort constituțional, ca să nu spunem haos constituțional, a venit pandemia.
Peste pandemie au venit alegerile. Deasupra tuturora tronează un președinte aflat în conflict deschis cu partidele de opoziție, și în parte și cu CCR.
Aflate în fața unor alegeri cu final cunoscut, toate partidele sunt demobilizate, lipsite de vlagă, fără elan motivațional.
Cei de la PNL își zic, indiferent de scor, noi intrăm la guvernare. PSD își spune: orice rezultate obținem, președintele nu va nominaliza un prim ministru de la noi. Oamenii din partidul lui Victor Ponta știu că ei nu pot accede la guvenare pentru că PNL nu va accepta niciodată o alianță cu Pro România. Și nici invers.
Partidul lui Traian Băsescu s-a dat pe brazdă și anunță că este gata să intre la guvernare alături de PNL. De asemenea, UDMR nu are de ales. Va merge spre PNL.
Într-o situație mai dificilă este USR-PLUS din cauză că a și-ar fi dorit rezultate mai bune la locale, mai apropiate de scorul PNL pentru a putea negocia mai strâns intrarea la guvernare.
Per ansamblu, campania electorală este lipsită de elan, partidele sunt timorate, indiferente, dar și speriate de pandemie.
Practic a dispărut miza. Așa se și explică de ce PSD, în plină campanie electorală, a decis să se rețină de la orice acțiune politică timp de trei zile, motivând că în felul acesta își arată compasiunea față de cele zece persoane arse la secția Covid în timpul incendiului de la spitalul din Piatra Neamț.
