Asculta acest articolTimpul se pare că nu este de partea partidelor. Primele zile de campanie au fost urâte, friguroase, nepotrivite pentru deplasări. Şi ca de obicei, primele ninsori au prins nepregătite autorităţile. S-a circulat greu, utilajele care apăreau frumos aliniate pentru dezăpezire nu prea au fost văzute pe trasee. Iată un prim subiect de dezbatere electorală. Cei din opoziţie au un bun prilej să-şi atace la concret adversarii care se află la putere.
Dar şi fără acest mic incident la început de iarnă, liderii politici au căzut cu toţii de acord că va fi o campanie urâtă, cu atacuri la persoană. Acest lucru se subînţelege din moment ce lipsesc programele serioase, bine întocmite. Niciun partid nu se poate lăuda că are pregătită o platformă electorală pe marginea căreia să se poată duce o dezbatere publică pe subiecte de mare interes. Nu este încă prea târziu să apară. Partidele şi candidaţii abia acum se dezmeticesc.
Nu este pregătit pentru alegeri nici electoratul. Cea mai mare parte a populaţiei abia dacă a auzit că se organizează alegeri parlamentare. Dintre cei care ştiu, o parte nu cunosc data alegerilor. Nu cunosc ce partide participă la aceste alegeri. Aşa se explică în parte de ce partidele mici obţin rezultate mai slabe. Aşa se explică şi de ce partidele mari câştigă un anumit număr de voturi din inerţie, fără un efort deosebit.
Cine ar trebui să informeze populaţia? În primul rând instituţia care le organizează. Ar intra, deci, în sarcina guvernului, să informeze populaţia. Dar cum primul ministru este prins în campanie, probabil se jenează să facă publicitate, fiind o persoană onestă.
Cu noua lege a alegerilor, partidele au puţine mijloace la îndemână. Sunt, tot datorită legii, subfinanţate.
Guvernul nu le-a decontat nici măcare cheltuielile de la alegerile locale. Baronii locali au cam dispărut. Pe listele electorale au fost incluse persoane tinere, fără potenţial economic, dar şi fără experienţă. PSD se laudă că are 70% nume noi, din care vreo 40% sunt tineri.
PNL şi-a cernut candidaţii astfel că printre ei nu se află “penali”, care se presupune că fiind corupţi aveau şi bani. Partidelor mai mici, celor nou înfiinţate, le lipseşte şi logistica şi nu au nici forţă financiară. În aceste condiţii nu le le rămâne altceva de făcut decât să se certe. Atacurile la persoană suplinesc toate lipsurile, inclusiv cele financiare.
Pe de altă parte s-a văzut că şi acolo unde sunt bani mulţi, de ordinul miliardelor de dolari, tot nu se poate duce o campanie electorală fără atacuri murdare între candidaţi. Hilary Clinton şi Donald Trump au demonstrat din plin că nici în cea mai democratică ţară din lume nu se pot respecta normele elementare de civilizaţie.
La noi cu atât mai puţin ne putem aştepta la o campanie civilizată. De câteva ori preşedintele Klaus Iohannis a făcut apel către partide să ducă o campanie dezbătând proiecte, idei, propuneri pentru un viitor mai bun etc. etc. Apă de ploaie. Ştie toată lumea că aşa ceva nu este posibil.
Lupta în campania electorală este pe viaţă şi pe moarte. Nu asta ar fi o mare problemă. Supărător şi grav este faptul că partidele nu se împacă nici după alegeri. Continuă să se certe, se atacă la fel ca în campania electorală, rezultatul fiind o slabă guvernare, indiferent de cine este la putere.
Începând cu poticniri, fără mare entuziasm, pe măsură ce timpul se scurge, partidele îşi vor da seama că trebuie să facă mai mult, să accelereze, astfel încât fiecare cetăţean să simtă nevoia de a se prezenta la vot. În fond, partidele care vor reuşi să-şi mobilizeze electoratul vor avea de câştigat. Atacurile la persoană, oricât ar părea de ciudat, nu aduc voturi.
