Neagu Djuvara a fost cel mai popular istoric din România

Asculta acest articol

Volumul “444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara” a fost cea mai furată carte din Librăriile Humanitas în 2017. Nici că se putea o certificare mai clară a popularității de care s-a bucurat faimosul istoric, trecut în eternitate în după-amiaza de joi, 25 ianuarie 2018, după o viață de 101 ani și jumătate.

Despre scrierile sale, Andrei Pleşu spunea că “au jucat şi joacă, dincolo de valoarea lor intrinsecă, un rol esențial în reconstrucția normalității intelectuale româneşti. După decenii întregi în care istoria a trebuit să se strecoare, ca disciplină, printre nenumăratele clişee ideologice, Neagu Djuvara a readus la rampă istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocvială, prietenoasă, seducătoare, liberă de «ştaif» catedratic şi de «exigențe» conjuncturale. Lucrările sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curăță, fără dureri, plămânii neoxigenați ai cititorului autohton şi convertesc normativitatea solemnă a istoriei de cabinet în pofta vitală de cunoaştere, în obiect al curiozității tinereşti şi al bucuriei“.

Calităților sale de scriitor i s-au adăugat și carisma indiscutabilă, plăcerea de a povesti și voioșia care l-au caracterizat până în ultimele săptămâni de viață și care l-au făcut cel mai îndrăgit dintre istoricii ajunși în conștiința publică, și asta cu toate că ideile sale au fost adesea prilej de controversă, atât în ce privește istoria trăită direct (mai ales perioada interbelică) cât și ipotezele sale referitoare la originile cumane ale dinastiei Basarabilor și respingerea, nu lipsită de ironii, a exagerărilor protocroniste. Dincolo de toate astea, rămâne după “Moș Neagu” amintirea unui om pe care-ți era mai mare dragul să-l asculți, o relicvă, pe atunci, vie a unor vremuri demult și, pare-se, definitiv apuse.

Destinul îl aștepta acasă

“Când a revenit din exil, nimeni nu-l mai ştia. Cazul lui este unic şi reprezintă cea mai surprinzătoare formă de întoarcere din cultura română. Toți marii exilați ai României au plecat fără să se mai întoarcă. Şi toți au devenit mari în exil. Toți şi-au împlinit destinul în afara țării. Nici unul nu şi-a închis, întorcându-se, bucla vieții. Pe Djuvara însă destinul îl aştepta acasă. Este singurul dintre cei plecați care a cunoscut împlinirea nu în exil, ci după revenirea din el, şi asta într-o perioadă a vieții care s-a întins între 73 şi 100 de ani”, spunea filosoful și editorul Gabriel Liiceanu în prefața volumului pe care l-am pomenit la început.

În 1937 Neagu Djuvara devine licențiat la Sorbona (în istorie), iar în 1940 îşi ia doctoratul în drept la Paris. Avea să reia mai târziu studiile de filozofie la Sorbona, unde obține în 1972 doctoratul de stat, sub îndrumarea cunoscutului sociolog şi filosof Raymond Aron, cu o teză de filozofie a istoriei. În 1987 a obținut Diploma Institutului Național de Limbi şi Civilizații Orientale (INALCO) din Paris.

A trăit zeci de ani în Africa

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie-noiembrie 1941), fiind rănit în apropiere de Odessa.

A fost secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români de la Paris şi a activat la Radio Europa Liberă, Fundația Universitară ”Carol I”, Casa Românească, etc.

În 1961 a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a stat douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine (1961-1984), călătorind mult în Africa, Europa şi America. Concomitent a fost şi profesor de drept internațional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey.

Preocupat în mod special de filosofia istoriei şi de istoria României, Neagu Djuvara a semnat mai multe lucrări de referință, dintre care: “Dreptul românesc în domeniul naționalității” (teza de doctorat), ”Civilizații şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor”, “Între Orient

şi Occident. Țările Române la începutul epocii moderne”, ”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”,  ”Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii”, ”De la Vlad Țepeş la Dracula Vampirul”, ”Thocomerius-Negru Vodă, un voievod de origine cumană la începuturile Țării Româneşti”, ”Ce au fost ‘boierii mari în Țara Românească? Saga Grădiştenilor” și multe altele.