“Monstruoasa coaliţie” şi abdicarea nocturnă a lui Cuza

Asculta acest articol

    Treptat, politica de reforme a lui Cuza şi faptul că el se înconjurase de o camarilă, care s-a angajat în tot felul de afaceri păguboase pentru stat, au condus la împotrivirea tot mai energică a conservatorilor afectaţi de reforma agrară, dar şi a burgheziei radicale (roşii), care-l acuza pe domnitor de tendinţe autocratice. La începutul lui 1863 s-a vehiculat ideea aducerii unui principe străin. După lovitura de stat din 1864, atitudinea contra domnitorului a crescut în intensitate.

În iunie 1865, Ion. C. Brătianu, C. A. Rosetti, Ion Ghica, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Ghica, Anastasie Panu şi Gheorghe Ştirbei au semnat un act prin care se obligau ca „la caz de vacanţă a tronului să susţinem prin toate mijloacele alegerea unui principe străin, dintr-una din familiile domnitoare din Occident. Astfel dar, ne legăm pe onoare să votăm principe străin şi să stăruim în acest vot până îl vom dobândi”. Ion C. Brătianu şi Ion Ghica au plecat în vestul Europei cu scopul de a sonda terenul pentru un eventual candidat.

Pe 11 februarie 1866, mult după miezul nopţii, trupe din Regimentul 7 de linie şi două baterii de artilerie se îndreaptă spre Palat. Aici, garda comandată de maiorul Lecca îi aştepta. Un grup de ofiţeri şi civili intră în clădire, ajunge la uşa încăperii unde dormea Cuza, o forţează şi intră. Cuza nu se opune, deşi avea pistoalele la îndemână, şi când grupul de ofiţeri, cu revolverele în mâini, îi cer să abdice şi-i prezintă decretul respectiv, el îl iscăleşte pe spatele unuia dintre complotişti, colonelul Pillat.