Asculta acest articolSituația creată în PSD ne întăresște convingerea că în România nu se pot gestiona partide foarte mari. Nu pot fi gestionate nici marile coaliții. Cum o formațiune crește peste un anumit nivel, se sparge ca un balon în care un copil se încăpățânează să sufle și să-l facă și mai mare. PSD a făcut “poc!” după o jumătate de an de guvernare.
Care să fie cauzele acestei neputințe? Mediocritatea liderilor, lipsa unei viziuni pe termen lung, lupta orgoliilor, calitatea îndoielnică a cetățenilor care se înscriu în partide? Toate la un loc și încă multe altele, care nu sunt în favoarea formațiunilor politice.
Având o majoritate confortabilă în parlament, cu o opoziție slabă, coaliția PSD-ALDE și-a găsit adevărații adversari în interior. Începutul l-a făcut ALDE ridicându-i sprijinul politic lui Daniel Constantin. Exluderea vicepremierului ALDE din guvern l-a pus în gardă și pe premier. Astfel când i-a venit rândul să fie aruncat peste bord, Sorin Grindeanu avea deja o strategie de apărare.
PSD s-a pus într-o postură greu de imaginat. Refuzând să demisioneze la cererea conducerii partidului, Sorin Grindeanu refuză să se pună înafara partidului. Exclus din partid la centru, premierul s-a reînscris în PSD, organizația Timiș. Deci bătălia rămâne în interiorul partidului.
Urmează o săptămână de foc încrucișat. Liviu Dragnea încearcă să adune voturi pentru a trece moțiunea de cenzură. Sorin Grindeanu la rândul lui adună vot după vot pentru a face imposibilă adoptarea moțiunii de cenzură. Cifra magică este 233. PSD și ALDE au formal 254 de parlamentari. O parte dintre aceștia nu vor vota moțiunea. Fără aportul altei formațiuni politice lupta este indecisă.
De fapt, marea miză este eliminarea lui Liviu Dragnea de la conducerea partidului. Grindeanu a pus o condiție pentru demisia lui: să demisioneze odată cu Dragnea. Scopul ambelor tabere este să rămână la guvernare. Mijloacele sunt la fel de murdare și într-o parte și în alta. Poate că marea tragedie este că țara asistă la o confruntare a mediocrităților.
Criza din PSD a umbrit un alt eveniment important. La câțiva ani de la marea fuziune PNL-PDL, în urma căreia trebuia să apară “marele PNL”, au avut loc alegeri. După o etapă în care a fost condus de doi copreședinți, PNL are un președinte ales democratic. Ludovic Orban, un liberal aproape fanatic, a câștigat detașat alegerile.
Este de presupus că din acest moment se va vedea că există
“un principal partid de opoziție”. Orban are în față două sarcini majore: să sune adunarea tuturor liberalilor sub același steag și să clarifice raportul cu USR. Situația din PSD este un prim test al noului lider. Dacă Ludovic Orban va adopta o poziție formală, PNL nu va câștiga nimic. Discursul său la dezbaterea moțiunii de cenzură nu va situa PNL pe o altă orbită sau, în caz contrar, va rămâne în aceeași moleșeală.
Graba cu care Liviu Dragnea a convocat parlamentul într-o zi de duminică trădează teama că PSD nu va reuși să treacă moțiunea de cenzură. Cu fiecare zi care trece tabăra rebelilor crește. Orice înârziere este în defavoarea lui Liviu Dragnea și a lui Călin Popescu Tăriceanu. Organizațiile județene se mișcă și ele, situându-se de-o parte sau alta. Fie că va câștiga Dragnea sau cuplul Ponta-Grindeanu, PSD se află în pragul scindării. După această săptămână PSD va face figura altui partid, a unui partid care nu acceptă un președinte autoritar decât cu condiția să fie și șeful guvernului. În urma acestor evenimente concluzia ar fi că, la principalul partid de guvernare, cele două funcții, cea de președinte de partid și de șef al guvernului, nu se pot despărți.
