Asculta acest articolDe fiecare dată când un prim ministru este chemat în fața parlamentului pentru a răspunde la niște întrebări, se găsește cineva să conteste această acțiune, de altfel perfect legitimă. Guvernul este învestit de parlament și răspunde în fața parlamentului. Așa trebuie să funcționeze mecanismele democratice. Acest lucru s-a uitat cu desăvârșire.
Ce se întâmplă de fapt?
După alegeri, partidul care reușește să facă o majoritate dă și premierul. De regulă este șeful partidului. Odată devenit prim ministru, acesta este șeful tuturor, pe linie politică și al parlamentarilor din partidul său. Din acel moment el nu mai dă seamă în fața nimănui. Mai mult, începe să se bâțâie și în fața președintelui.
Victor Ponta nu l-a respectat pe Traian Băsescu, dar a afișat aceeași morgă superioară și în fața noului președinte Klaus Iohannis. Parlamentarii tremurau în fața sa, nu să-l ia la întrebări. Opoziția, mică și fără putere, ce putea să mai facă? Situația lui Emil Boc era diferită, fiind o simplă marionetă în mâinile lui Traian Băsescu. Cu toate acestea, avea și el partea lui de aroganță.
Un prim ministru fără susținere majoritară pare să fie la cheremul parlamentului. Dar exact așa este normal. Dacian Cioloș a și declarat că se va prezenta în fața parlamentarilor de câte ori va fi invitat. De data aceasta, el a trebuit să explice de ce a schimbat cei 13 prefecți. S-ar părea că una dintre condițiile puse de PSD la votul pentru învestire a fost să nu schimbe o serie de oameni puși de guvernul Ponta.
Printre aceste promisiuni se aflau și prefecții. Presat de PNL, Dacian Cioloș nu și-a putut ține promisiunea. Liberalii îi cer insistent premierului să dea afară oamenii numiți de PSD în funcții. Altfel toate pârghiile tehnice rămân în mâinile social-democraților. Este vorba despre aparatul tehnic fără de care nu pot fi puse în practică deciziile guvernului.
Oamenii pe care i-a numit în locul celor demiși au fost prefecți sau subprefecți în guvernul Tăriceanu. Cu atât mai interesante sunt explicațiile lui Dacian Cioloș cu cât cel care i-a cerut să vină în parlament este chiar Călin Popescu Tăriceanu. El este în situația de a fi împotriva celor pe care se baza în perioada 2005-2008.
Dar așa-i politica. La fel ar proceda și Tăriceanu dacă ar ajunge premier. Așa funcționează lucrurile. Că schimbările se încadrează în rândul mecanismelor care reglează sistemul democratic este o altă problemă. La noi nu există reguli. La noi există doar cutume. De cele mai multe ori pot fi încadrate în ceea ce se numește trafic de influență sau abuz.
Partidelor le este frică să adopte o lege prin care să se spună foarte clar care sunt funcțiile ce se acordă pe criterii politice. De fapt toate angajările se fac pe criterii politice de sus până jos. Nu a rămas nimic neatins, partidele au acaparat tot.
Putea premierul să facă un rechizitoriu la adresa partidelor? Puteau spune parlamentarii adevărul? A fost o confruntare între oameni nesinceri. În aceste condiții cum să funcționeze mecanismele democratice? Sau despre ce mecanisme de autoreglare putem vorbi?
Premierul a ieșit cu fruntea sus de la confruntarea cu parlamentarii. El a explicat că numai 9 prefecți au fost numiți de guvernul Ponta conform legii. Restul, adică în jur de 90 de prefecți și subprefecți, n-au îndeplinit condițiile.
O explicație ca la carte, dar și guvernul de tehnocrați va ajunge să numească tot oameni care nu îndeplinesc condițiile, adică nu sunt înalți funcționari publici. De aici se poate trage o singură concluzie: cine este la guvernare își face propria lege. Instituțiile statului funcționează ca niște ceasuri dereglate.
