Marţi, la Soconzel are loc “Danţu la şură”, obicei străvechi

Asculta acest articol

” Dragu-mi-i danţu’ la şură

Cu un pic de strâgătură,

Şi mi-i drag să-l joc şi eu

Ca îi danţu din satu meu!”

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, cu sprijinul Consiliului Judeţean (CJ) a reînviat obiceiul “Danţu la şură”.

Pe marginea acestui minunat obicei am stat de vorbă cu preşedintele CJ, Adrian Ştef, care nu doar că a contribuit la reînvierea acestui vechi şi frumos obicei, ci este unul dintre cei care a insistat pentru readucerea acestuia în centrul atenţiei şi tranformarea lui într-o atracţie turistică a judeţului nostru.

Este un obicei specific zonei Codrului organizat de feciorii şi chizeşii locului, dar la care participă toată suflarea satului şi de prin împrejurimi. În zilele de duminică, sau în zile mari de sărbătoare tinerii se întâlneau în cea mai frumoasă şi cea mai mare şură din sat, se cunoşteau şi legau prietenii pe viaţă.

Jocurile codreneşti se caracterizează şi prin aceea că fata are şi rol de sprijinitor al feciorului

Jocurile codreneşti se caracterizează în primul rând prin aceea că fata, pe lângă rolul de pereche în dans, îl avea şi pe cel de sprijinitor al feciorului care executa bătăi pe ambele  picioare şi chiar salturi peste cap. Varietatea ponturilor bătute pe cizme din cadrul multiplelor forme a  dansului, îmbinarea armonioasă a acestora, sunt trăsături bine conturate care se întâlnesc numai în dansurile populare din zona Codrului.

Satul Soconzel, comuna Socond, se numără printre puţinele  aşezări  ale Zonei  Codrului  unde se păstrează vii tradiţiile populare, tradiţii care datează de sute de ani ce nu şi-au pierdut din farmec şi originalitate.

“Tizeşii” (organizatorii) “alcăzeau” (angajau) banda de ceatarâşi şi anunţau în şura cui se va desfăşura adunarea. Stăpânul şurii, “gazda mare”, se ocupa de băutură şi de mâncare, în schimb tinerii trebuiau să meargă o zi la coasă.

Localnicii şi oaspeţii acestora, după ieşirea de la biserică, îmbrăcaţi în frumoase costume populare, alături de ,,dănţăuşii  din sat” şi diferite grupuri folclorice, se adună la şura frumos împodobită cu ţoluri făcute de femeile din sat, cusute manual sau ţesute la război. Din decorul dansului de la şură nu lipseşte niciodată carul vechi, cu roţi de lemn, pe care stau ceatarâşii.

Dansul popular este cel mai eficient mijloc de etalare a portului local. Fiecare fecior sau fată, ca şi restul sătenilor care participă la horă, se străduiau să se îmbrace cât mai frumos cu putinţă pentru a atrage atenţia mulţimii.

Codrenii sunt oameni simpli, mândri şi primitori, dar neîntrecuţi în “danţ”, nu se pomenea danţ fără “uspătoi”, adică feciori şi fete din localităţi învecinate.

Codrenii se adună la “gazda mare”, dar nu începeau danţu’ până când nu veneau şi “ceatarâşii”, care aveau în componenţă cele trei instrumente de bază şi anume  “ceatăra” (vioara), ”braciul” (cu trei corzi şi căluş drept) şi “gorduna” (contrabasul). Aceasta fiind formula pentru “trioul transilvan”.

Odată adunaţi, se dă drumul la joc, ceatărâşi încep cu “Danţu’ mare” care se continuă cu “De arăduitu” “Codreneşte”, “Româneşte pă ponturi”, “Scuturat” şi “Ţigănesc”. Toate dansurile codrenilor se joacă în perechi. Frumuseţea cântecului şi al danţului era îmbogăţită de “străgături” care erau spuse de feciori sau bărbaţi, fetele doar iuind. Aceste strigături sunt pline de adevăr, deşi pot avea adesea caracter satiric. Strâgătura exprima o gama impresionantă de sentimente sufleteşti, aspecte multiple ale vieţii, legate de anumite trăiri, atitudini, realităţii sociale.

Ea poate avea anumite teme: străgătura de început, de îndemn, de bătut, pentru mândre, de joc, dar şi ironice.   

Ca factură literară, strâgătura se integrează în genul liric, acesta poate stârni hohote de râs, dar de scurtă durată, pentru a lăsa loc şi altor scânteieri similare. Adesea strâgăturile provoacă un fel de dialog între dansatori, unul rosteşte primul vers, iar altul sau chiar mai mulţi spun versul următor asemenea unui duet între solist şi cor.

Cei mai tineri, plini de energie îşi dovedesc virtuozitatea executând figura specifică doar  codrenilor  şi anume ”datul peste cap” şi “steagul”.

Trebuie menţionat că “danţu’ la sură” este o manifestare a comunităţii, care pe lângă biserică, a dat naştere unei legăturii puternice în lumea rurală, adesea preferinţele comunităţii săteşti, atât sub aspect muzical cât şi coregrafic, duc până la cele mai mari exigenţe prin însăşi puritatea şi frumuseţea tradiţiei. 

Judeţul Satu Mare, Consiliul Judeţean şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare vă invită, cu mic cu mare, să păstrăm acest frumos obicei, jucând la şura din Soconzel, marţi, 14 aprilie 2015 de la ora 13,30.