Asculta acest articolCel mai mare reproș adus clasei politice în general este că nu are un proiect de țară. În anii ’90, în ciuda confruntărilor dure, a existat un consens pe intrarea României în structurile euroatlantice. Toate partidele erau pentru aderarea la UE și intrarea în NATO. Adversari pe viață și pe moarte, Ion Iliescu și Emil Constantinescu au stat la aceeași masă, lăsând la o parte ceea ce îi despărțea. Începând cu președintele Traian Băsescu nu s-a mai putut vorbi despre un proiect de țară acceptat de toate partidele.
Ambiția președintelui Klaus Iohannis este să adune la masa verde toate forțele politice și să demareze un proiect de țară. O întâlnire preliminară a avut loc în această săptămână. Președintele, primul ministru, guvernatorul Băncii Naționale și ministrul de Finanțe au discutat despre șansele României de a trece la moneda euro. Președintele a invitat partidele parlamentare la consultări. Adoptarea monedei euro va fi noul proiect de țară? Se pare că nu se întrevede altă țintă mai importantă.
Trecerea nu este o simplă renuțare la leu. Implicațiile sociale și economice sunt pe cât de complexe pe atât de riscante. Merită să forțăm lucrurile? Categoric, da. Nu știm, deocamdată, cu ce trebuie început. Probabil ne vor lumina politicienii din delegațiile partidelor ce vor trece pragul Cotroceniului în perioada următoare.
Schimbarea monedei nu a fost o temă de dezbatere publică în campaniile trecute. Partidele treceau în programe un rând despre adoptarea monedei euro fără să se obosească să dea foarte multe explicații. Criteriile de convergență stabilite prin Tratatul de la Maastricht nu a fost pentru politicienii români o chestiune arzătoare la ordinea zilei. După raportul de convergență din 2010 se stabilea ca dată de adoptare a monedei euro anul 2015. Suntem în anul de grație 2015. A vorbit cineva în toată această perioadă la modul serios despre această țintă? Pentru guverne este mai ușor să jongleze cu bătrânul leu românesc mai cu seamă în preajma campaniilor electorale. După adoptarea monei unice europene, se produce transferul de decizie a politicii monetare către Banca Centrală Europeană. Cu alte cuvinte, ni se ia mașina de făcut bani.
Adoptarea monedei euro implică promovarea reformelor structurale și bugetare care conduc la o economie competitivă capabilă să evite dezechilibrele macroeconomice. Este ceva de muncit ca să îndeplinești criteriile impuse. Pentru a reuși este obligatoriu ca toți să tragă în aceeași direcție, nu unul hăis și altul cea, ca pe vremea când Nicolae Grigorescu picta celebrele sale “Care cu boi.”
Întrebarea este: pot fi puse partidele care contează azi la aceeași căruță? |ine de talentul președintelui Iohannis să medieze între înflăcărații lideri politici din opoziție și de la guvernare. Primii care se pot opune sunt cei din opoziție. PNL poate considera că va pierde capital electoral dacă va accepta un proiect de țară când la guvernare se află PSD. Partidul lui Victor Ponta probabil că nu este dispus să împartă cu PNL laurii în caz că se va duce la bun sfârșit proiectul de țară privind adoptarea menedei euro. Indiferent de modul în care vor reacționa partidele, important este că, în sfârșit, se vorbește și despre un proiect de țară, nu doar despre ce a zis ăla și ce a răspuns celălalt.
