Lumea în mişcare bate pasul pe loc

Asculta acest articol

Proverbul “a-ţi fura singur căciula” se poate înlocui fără nicio problemă cu “a fura un seif gol”. Asta chiar s-a întâmplat recent. Cineva a furat un seif gol de la o instituţie publică din judeţul Olt. Într-o limbă de lemn dulce, un comunicat oficial ne lămureşte cum stă treaba şi ce măsuri urgente s-au luat. Cităm: “La faţa locului s-a deplasat o echipă complexă de cercetare care, din primele verificări, a stabilit faptul că persoane necunoscute ar fi pătruns, prin efracţie, în sediul unei instituţii publice din municipiul Slatina, de unde ar fi sustras un seif gol.”
Aşadar, la faţa locului s-a deplasat o echipă complexă de cercetare care a constatat că “persoane necunoscute ar fi sustras un seif gol.”
Totul pare să fie clar, dar nu prea este. Echipa complexă de cercetare introduce o îndoială, în sensul că hoţii “ar fi sustras un seif gol.” Deci nu este sigur că seiful într-adevăr a existat. Dacă nu a existat putea fi gol că nu-i nicio pagubă.
În această speţă, în cazul în care infractorii vor fi prinşi, ei vor fi sau nu vor fi condamnaţi? :i dacă se va dovedi că în clădirea respectivă nu se afla niciun seif, gol sau plin cu bani, ei tot vor fi condamnaţi pentru că au intrat prin efracţie. Aşa se spune în comunicat.
Acum să transmutăm cazul pe ruta Bucureşti- Bruxelles. Oare până la urmă nu se va dovedi că în loc de purcoiul de bani europeni repartizaţi României prin PNRR vom primi un seif gol?
Ministru după ministru, politician după politician apar la televizor şi spun că din cauza pensiilor speciale România nu va primi banii din PNRR. Opozanţii spun că primul ministru Nicolae Ciucă nu vrea să renunţe la pensia lui de 18.000 de lei. Sigur că nimeni nu renunţă de bunăvoie la nişte drepturi odată câştigate, chiar dacă par mai mult privilegii decât drepturi cinstit obţinute.
Atât de mult s-a învârtit problema pensiilor speciale încât nimeni nu mai pricepe nimic. Este posibil ca nici birocraţii de la Bruxelles să nu priceapă problema asta tipic românească a pensiilor.
Poate nu pricep nici cum stă treaba cu privatizările strategice. Petrom s-a dăruit OMV-ului în mod strategic. La fel s-a procedat cu alte multe privatizări, la fel de strategice şi la fel de păguboase. Comerţul deţinut de multinaţionale este o mişcare strategică. Băncile cu capital străin intră, de asemenea, în concepul de strategie naţională pentru alinierea ţării noastre la economia mondială.
Dar să nu dăm vina numai pe străini şi pe conjunctura internaţională. Viaţa internă, politică, economică, socială, este într-o continuă mişcare. Fiecare se descurcă aşa cum poate. De pildă în timp ce parlamentarii înfierează cu o mânie proletară beneficiarii pensiilor speciale, şi-au majorat, pe şest, propriile lor indemnizaţii pentru întreţinerea birourilor parlamentare. Unde sunt aceste birouri? Care pe unde. Dacă până acum aveau la dispoziţie 18.000 de lei, adică exact cât pensia specială a generalului Nicolae Ciucă, de luna aceasta vor primi cu 7.200 de lei în plus. Deci l-au surclasat pe domnul Ciucă, în chestiunea pensiei.
Pe de altă parte, datele se pot interpreta şi altfel. Este normal să fie pensii mai mari decât indemnizaţia unui parlamentar, care are nevoie de şofer, femeie de serviciu, consilier care să-i posteze opiniile pe reţele de socializare etc. etc.
Oricum am aşeza lucrurile, situaţia nu-i deloc normală. În timp ce un cetăţean angajat cu o jumătate de normă este taxat la nivelul unui salariu minim, iată că sunt unii, chiar făcătorii legilor, care iau bani pentru care nu trebuie să prezinte niciun act pentru modul cum îi cheltuie. Sunt sume forfetare.
Fără o reformă profundă a aparatului bugetar România nu are absolut nicio şansă de redresare.