Asculta acest articolȘedințele își au rolul lor, dar nicio ședință în sine nu rezolvă problemele. Ședința este teorie, și de cele mai multe ori pierdere de vreme. Celebre au rămas prin vreme ședințele guvernelor CDR-USD, ridicolele co-co-co sau co-po-po. Ședințele prefigurează întotdeauna un dezastru, un deznodământ trist. Când ceva funcționează normal nu faci o ședință ca să constați că lucrurile merg bine. Coaliția PSD-ALDE nu s-a remarcat până acum prin întâlniri urmate de declarații contrastante.
În general Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu s-au abținut de la orice controversă.
Nici presa, nici alte instituții, cum ar fi adversarul comun DNA, nu au reușit să-i pună cap în cap. Urmând exemplul lor, nici linia a doua din partide nu s-au dedat la acuzații, reproșuri, admonestare de orice fel. Cele două partide nu s-au amestecat unul în treburile celuilalt. Cearta dintre Tăriceanu și Daniel Constantin a fost ignorată de PSD, iar în contrapartidă ALDE nu se amestecă în cearta dintre Dragnea și Victor Ponta.
Alianța pare să funcționeze de la bine în sus. Ceea ce nu funcționează este guvernul. Adică motorul principal. Programul electoral s-a suprapus în prima fază peste programul de guvernare însă cu timpul cele două plăci tectonice au alunecat una peste alta și s-a produs un cutremur atât de puternic încât a căzut guvernul. S-a considerat că a fost vorba despre o eroare umană, mai concret despre incompetența premierului Sorin Grindeanu.
Schimbarea premierului pare să nu fie suficientă. Guvernul dă în continuare rateuri. Programul inițial de guvernare se cârpește din mers, se taie dintr-o parte, se adaugă în alta, dar impresia generală este că lucrurile nu merg în direcția bună. Noul premier se străduiește mai mult, în guvern este mai multă disciplină, lipsesc însă rezultatele concrete.
Nu pornesc investițiile, administrațiile locale sunt blocate, instituțiile în general sunt încremenite. Lipsește dorința de a face ceva, sau cum se spunea pe vremea lui Ceaușescu, emulația creatoare. S-a instalat lehamitea.
În această conjunctură se evaluează activitatea noului guvern, mai precis a noului premier. Orice s-ar întâmpla ar fi sinucidere curată să se constate că lucrurile în continuare nu merg bine. Dragnea și Tăriceanu sunt condamnați să-l laude pe Mihai Tudose, indiferent de capacitatea lui de administrator.
Dar preocuparea majoră a conducerii PSD și ALDE este de natură financiară. Cuvântul de ordine: mai mulți bani la buget. Prin urmare discuția de ieri s-a axat pe problema introducerii sau nu a impozitului pe cifra de afaceri. |intele sunt multinaționalele care exportă profiturile. Se va ajunge din nou la disensiuni cu ambasadele străine.
Povara fiscală va rămâne în continuare tot pe firmele autohtone. Coaliția PSD-ALDE rămâne în căutarea unor mijloace de constrângere a firmelor, care să fie legale și să nu vină în contradicție cu legislația UE și internațională. Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu sunt prinși la mijloc. În plus imaginea lor de “penali” îi împiedică să ia măsuri radicale.
Nu au determinarea unui Viktor Orban, nici forța de convingere a Poloniei care se opune vehement împotriva oricăror măsuri restrictive din partea UE. România încă negociază în genunchi. Liviu Dragnea a §ncercat să facă figura unui lider puternic, însă a fost îngenuncheat de “sistem”.
Măsurile radicale pe care le-a gândit pentru economia românească, unele utopice, încet încet se diluează în apa tulbure a conflictelor politice interne. Degeaba este liniște în coaliție, dacă este furtună peste țară.
