Liliacul este un mamifer care aduce beneficii agriculturii

Asculta acest articol

Nu mănâncă slănină, nu se prin în păr şi nu sunt vampiri. Aţi ghicit, vorbim despre lilieci. Liliacul, singurul mamifer zburător, a avut şi el de suferit de pe urma schimbărilor din natură şi, din fericire, a învaţat să trăiască pe lângă casa omului, aducând chiar o mulţime de beneficii.

Toate speciile de lilieci sunt protejate nu doar în România, ci şi în întreaga Europă

Am coborât oarecum cu o senzaţie de teamă în beciul familiei Barla din localitatea Nisipeni. Am fost anunţaţi că acolo hibernează patru lilieci. Fiindcă toate speciile de lilieci sunt protejate nu doar în România, ci şi în întreaga Europă, am mers în beci cu un specialist, mai ales că la Satu Mare avem Asociaţia Naţională pentru Protecţia Liliecilor din România, entitate care are filiale şi grupuri locale în Bucureşti, Sibiu, Iaşi, Odorheiu Secuiesc şi Cluj-Napoca. Aşadar, vizita în beci am făcut-o împreună cu reprezentantul Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Liliecilor, Szodoray-Parádi Farkas.

În beciul cu pricina, aşa cum ne spune proprietarul casei, Andrei Barla, liliecii se simt ca acasă de vreo 15 ani încoace. Specialistul nostru ne explică faptul că liliecii au locuri de hibernare la care se întorc şi pe care le folosesc an de an. Îi sfătuieşte pe sătmăreni să aibă grijă de aceste adăposturi şi mai ales în această perioadă, când liliecii hibernează, e bine să nu îi deranjăm pentru că nu au hrană, fiind specii insectivore< “Insectele nu sunt active în perioada de iarnă şi din acest motiv liliecii trebuie să se retragă în adăposturi bine păstrate, unde nu sunt deranjaţi”.

Cea mai mică specie de liliac poate mânca 1500-2000 de ţânţari pe noapte

În beciul familiei Barla trăieşte liliacul urecheat cenuşiu, o specie despre care Szodoray-Parádi Farkas ne spune că s-a adaptat cât de cât aşezărilor umane şi se găseşte frecvent în podurile bisericilor, locaţii unde sunt coloniile de naştere, o astfel de colonie existând şi în localitatea Bercu, la o distanţă mică de satul Nisipeni. “Liliacul urecheat cenuşiu este p specie de scorbură, dar s-a adaptat stilului de viaţă pe lângă om fiind nevoit. Sunt destul de puţini copaci scorburoşi, care ar fi fost normal adăpostul lor original”. Scriam în rândurile de mai sus că liliacul nu e nici vampir, nu are nimic cu părul nostru, ba mai mult decât atât, e de folos pe lângă casa omului. Aşa cum ne spune interlocutorul, şi cea mai mică specie de liliac, şi ne dă aici exemplul liliacului pitic care are doar 4 centimetri, deci e cât un deget al omului, poate să mănânce 1.500 până la 2.000 de ţânţari pe noapte. “Face servicii enorme. Fără ei nici noi nu am putea trăi, viaţa omului nu ar fi posibilă. Consumă şi foarte mulţi dăunători agricoli, aşa că putem trage concluzia că ne ajută mult de tot”, ne spune reprezentantul Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Liliecilor din România.

Odată cu reparaţiile de la Podul Decebal, foarte mulţi lilieci treziţi din hibernare au murit

Până în luna aprilie, specifică interlocutorul, liliecii hibernează. După hibernare pleacă, dar se întorc, fiind specii care folosesc adăposturile în mod constant. Acesta e unul din motivele pentru care e foarte important ca adăposturile lor să nu fie deranjate. Odată cu lucrările ce s-au făcut la Podul Decebal din Satu Mare, foarte mulţi lilieci care hibernau acolo au murit, sătmărenii semnalând acest aspect asociaţiei care se ocupă de protejarea lor. Aşa cum ne spune interlocutorul, sătmărenii sunt familiarizaţi cu liliecii, în sensul că de-a lungul anilor, prin campaniile de popularizare a speciilor de lilieci, au învăţat multe şi ştiu de ce e necesară protejarea lor.

Liliecii emit nişte  ultrasunete cu ajutorul cărora pot evita obstacolele

Fiind o specie nocturnă, liliacul este considerat înspăimântător de foarte multă lume. Szodoray-Parádi Farkas ne spune că nu avem niciun motiv să ne temem de aceste mici vietăţi pentru că ele nu mănâncă nici slănina din poduri, nici nu sunt vampiri şi nici măcar nu se prind în păr< “Liliecii emit nişte  ultrasunete cu ajutorul cărora găsesc obstacolele şi pot evita chiar contactul cu un fir de păr. Sunt specii insectivore, inofensive”, ne spune interlocutorul. Totuşi, în perioada de migraţie, primăvara şi toamna, se poate întâmpla ca din greşeală un liliac să ne intre în casă. Reprezentantul Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Liliecilor din România ne sfătuieşte ca în aceste situaţii, cu ajutorul unei mănuşi sau cu o cârpă, liliacul să fie prins şi eliberat fiindcă speriat fiind poate să ne muşte, având dinţi foarte ascuţiţi.

În încheiere vă mai spunem că dacă aţi constatat acasă, în pod sau în beci, prezenţa unor lilieci, puteţi contacta Asociaţia Naţională pentru Protecţia Liliecilor în Satu Mare pe strada I.B. Deleanu nr. 2, telefon 0261.711.395.