Image 1
Image 2

Libertate. Ce fel de libertate?

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Sunt câteva slogane veșnic valabile. LIBERTATE este regele neîncoronat al protestelor.

Cele două aripi care îi dau consistență și sens, EGALITATE și FRATERNITATE, s-au pierdut în negura timpului trecut de la Revoluția franceză. Nu s-au auzit nici măcare la Revoluția română din 1989.

Așa cu era de așteptat și protestatarii anti-covid și-au axat protestele în jurul cuvântului LIBERTATE.

Întrebarea este ce fel de libertate invocă? Câteva lucruri simple dacă nu cumva simpliste. Sigur, nu cer libertatea de expresie. Nu cer dreptul de a alege și de a fi ales. Nu cer alegeri libere, democratice. Nu cer egalitate și vot universal, pentru femei.

Cer un lucru pe cât de simplu pe atât de periculos: libertatea de a nu purta mască, libertatea de a se înghesui. Nu mai este nevoie să explicăm de ce toate guvernele din lume au decis că purtarea măștii în public este obligatorie. Este obligatorie și păstrarea distanței fizice între persoane.

De ce s-au luat aceste măsuri? Pentru că a apărut un virus care poate provoca moartea, căruia nu i s-a găsit un antidot. Acest virus se transmite prin respirație, prin stropii de salivă care zboară din nasul unui infecat în nasul celui ne-infectat. Este atât de simplu încât știau acest lucru încă de la apariția ciumei, a holerei, în antichitate. Iancu de Hunedoara ar fi putut scăpa |ara Românească de sub dominația turcească, dar a murit de ciumă.

Ei bine, secole mai târziu, când microbiologia nu mai pare să aibă niciun secret, există oameni care nu cred în existența acestui virus care a omorât deja milioane de oameni.

S-ar părea însă că printre protestatarii care au ieșit în stradă zilele trecute sunt și dintre cei care cred în existența și periculozitatea acestui Covid 19. Da, au fost și protestatari cu mască. Faptul că s-au amestacat cu cei fără mască arată că ei cer și altceva. Ce anume? Să se renunțe la ultimele restricții decise de guvern. De exemplu închiderea magazinelor la ora 18, interzicerea ieșirii în stradă după ora 22. Sau poate și mai devreme. Aceste restricții sunt greu de înțeles pentru că nu au fost explicate pe înțelesul tuturor.

De altfel, sunt multe lucruri insuficient explicate. În ultima vreme au cam dispărut medicii, specialiștii care știu ceva mai mult despre viruși și coronaviruși decât nespecialiștii, decât politicienii.

Din moment ce primul ministru și-a asumat rolul de a anunța măsurile luate împotriva răspândirii pandemiei, tot el își asumă și responsabilitatea politică pentru eventualul eșec sau victorie.

Aici este cheia problemei. De ce ies oamenii în stradă? Pentru că au o serie de nemulțumiri de ordin social, economic, cultural. Nu purtarea măștii în sine este marea problemă.
Să luăm exemplul artiștilor care trăiau de pe urma spectacolelor. Le-au dispărut nu doar veniturile, ci și sensul vieții lor. Se pot exprima on-line. Dar on-line nu aduce bani pentru pâinea cea de toate zilele.

Sigur că oamenii în stradă strigă din instinct “LIBERTATE! LIBERTATE!” dar tot din instinct strigă și “HOȚII! HOȚII!”. Cu alte cuvinte, simt că li s-a furat ceva.

Orice restricție în plus înseamnă un venit în minus. Guvernul are destui specialiști care ar putea prezenta o situație pe categorii socio-profesionale. Cât au pierdut artiștii, scriitorii, muzicienii? Cât au pierdut cei care lucrează în industria turistică, hotelieră, a barurilor, a restaurantelor? Este ușor de dat amenzi exact celor celor care li s-a sistat activitatea.

S-a acreditat ideea că “indivizii” care au ieșit în stradă sunt pelagra societății, niște inculți. Oricum, cu excepția câtorva politicieni din AUR, protestatarii sunt o masă amorfă, fără măști, dar și fără chip.

Dacă se va atinge un punct critic, nu este deloc exclus ca din această mișcare aparent anti-mască să devină o mișcare socială de amploare. Pandemia a făcut deja o foarte radicală diferență de ordin social, pecuniar, între angajații la stat și restul populației.

Polițiștii au fost anunțați că anul acesta îngheață salariile și protestează. Dar chelnerii, cameristele, artiștii, în fapt tuturor celor care lucrează la privați ce să spună?

Cum îi afectează pandemia pe cei cu pensii speciale? Cine le asigură salariile la nivelul de dinainte de pandemie? Nu din taxele și impozitele plătite de economia reală se susține întreg statul? Un guvern care nu reușește să țină un echilibru între categoriile socio-profesionale nu are cum să reziste.

Au ieșit în stradă oamenii care vor LIBERTATE. Foarte bine. Dar cei care nu vor decât dreptul la muncă? Lor ce li se răspunde?