Asculta acest articolPSD a considerat legea salarizării ca o bijuterie a coroanei, ca o cireasă de pe vârful tortului. A anunțat măriri de salarii, a majorat salariul minim pe economie. Cu aceste promisiuni, unele onorate, PSD a crezut că dă marea lovitură. A câștigat alegerile la un scor nesperat datorită unui program în centrul căruia se aflau mjorările de salarii și pensii și scăderea de impozite și taxe.
A ciugulit puțin câte puțin și din stânga și din dreapta. PNL s-a trezit că nu mai are ce promite nici măcar în materie de soluții de dreapta, radicale și necesare. PSD a prezentat, într-adevăr, un program de guvernare complex, bine articulat ca promisiune, dar care a trezit neîncredere, multe măsuri promise părând nesustenabile. Președintele Iohannis l-a catalogat drept “un program prea ambițios”.
Nu vrem să spunem că nemulțumitului i se ia darul. Sindicatele, mai precis liderii sindicali, s-au trezit cu mingea în terenul lor. Deși s-a tot spus că sectorul de stat va fi mai bine plătit decât cel privat, și chiar este, liderii sindicali se opun legii salarizării și au revendicări greu de acceptat de către guvern.
Legea salarizării unitare se întoarce ca un bumerang împotriva PSD, împotriva guvernului Grindeanu. În sistemul de stat există salarii uriașe, de mii de euro lunar. Prin legea salarizării se taie o serie de privilegii, câștigate prin diferite tertipuri. Cam toate instituțiile au ajuns la concluzia că prin adoptarea acestei legi salariații lor vor avea mai mult de pierdut de cât de câștigat. De la bibliotecari, la salariații de la APIA, de la lucrătorii din finanțe, justiție, aviație la cei de la garda de mediu, de la bugetarii din primării la polițiști, toți se consideră nedreptățiți.
Pe de o parte se majorează salariile, pe de alta se taie. Guvernul zice că dă, sindicatele spun că se ia. Creșterile nu sunt echitabile, proporționale cu pregătirea, valoarea muncii și, evident, cu pretențiile fiecărei categorii de salariați.
Pe parcursul unui mandat guvernamental apar vulnerabilități. Orice guvern se erodează. PSD nu poate deveni excepția care să întărească regula. Legea salarizării unitare ar putea deveni marea vulnerabilitate a guvernului Grindeanu. Deocamdată PNL nu intervine în niciun fel. Nu are o imagine de ansamblu a scenei politice. Nu oferă nicio alternativă. Se limitează să critice la modul general.
Neavând o alternativă, nu ne putem face nicio idee despre ce este greșit și ce este bun în această lege. Pe mâna liderilor sindicali nu se poate merge pentru că datoria lor este să ceară mai mult și mai mult.
Ieșirea în stradă, protestele din fața instituțiilor, grevele sapă la temelia guvernului, fac o breșă în programul PSD considerat unul de mare succes. Dar dacă guvernul are dreptate, dacă în sistemul de salarizare este un haos și PSD și-a luat sarcina să facă o cât de mică ordine? Zi de zi se descoperă salarii de stat uriașe, indemnizații cât trei salarii de președinte, tot felul de sporuri greu de imaginat. De exemplu există un “spor de mobilitate”.
Există toate datele care confirmă că în sistemul public veniturile au scăpat de sub control. Cine susține demersurile făcute de PSD? Va intra PSD în coliziune cu propriul electorat, în mare parte aflat în sectorul de stat? Riscurile sunt la fel de mari dacă PSD merge mai departe cu legea salarizării unitare sau dacă lasă lucrurile așa cum le-a găsit. Dacă este să vorbim despre o lovitură de bumerang pentru PSD, aceasta nu poate veni decât din partea guvernului. Dacă se vor face greșeli greu de reparat, PSD va intra pe o pantă descendentă începând cu aceste proteste sindicale.
