Asculta acest articolAşteptările din partea preşedintelui Klaus Iohannis au fost uriaşe. Cei ce l-au votat şi cei ce nu l-au votat au sperat că noul preşedinte va transforma România într-un lucru bine făcut. Timpul a trecut şi lucrurile nu s-au mişcat din loc. Singura instituţie care mai salvează ceva din promisiunile lansate în campania electorală este DNA. Fără anchetele răsunătoare, fără arestările unora care au furat sute de milioane de euro, imaginea noului preşedinte deja s-ar fi prăbuşit.
Dar pretenţiile milioanelor de cetăţeni merg ceva mai departe decât lupta împotriva corupţiei. Vor un preşedinte mai hotărât, vor mai mult decât un postac. Problemele sunt mult mai complexe şi necesită o voinţă politică ieşită din comun pentru a putea fi rezolvate. PNL, aşa cum s-a văzut şi în cazul votului din Senat în cazul Şova, lucrează la două capete.
Declarativ este hotărât să facă ordine în ţară, iar când trebuie să demonstreze că este o forţă o dă la întors. Senatorul Şova a fost făcut scăpat cu aportul nemijlocit al PNL. Cum să lipsească de la vot 15% din propriii senatori când o ţară întreagă aştepta cu nerăbdare să vadă că se face dreptate în cazul unui senator care se ascunde după imunitate? Dacă erau prezenţi la vot şi cei 11 senatori liberali, cazul Şova era deja tranşat. Ce mai contează scuzele sau sancţiunile? Acest episod pune sub semnul întrebării sinceritatea PNL atunci când declară că luptă împotriva corupţiei.
Ca toate partidele, mai ales în cazul celor mari, şi în PNL există o serie de direcţii, reprezentate de grupuri şi grupuleţe. Este pusă la îndoială până şi integritatea lui Vasile Blaga, copreşedintele noului partid. Interesele divergente din sânul partidului conduc până la urmă la izolarea preşedintelui. Fără o forţă politică puternică în spate, ce ar putea face Klaus Iohannis?
Nu-şi poate impune punctul de vedere decât în măsura în care i se permite, pe de o parte de liberalii cu două feţe din PNL, pe de altă parte de PSD. Avem practic un preşedinte captiv, un preşedinte fără agendă publică. Are timp să scrie cărţi, să meargă la sfârşit de săptămână acasă, la Sibiu, să viziteze vilele de vacanţă. A anunţat că lucrează la a treia carte, pe care, probabil, o va definitiva la Neptun.
Când se va ieşi din această stare de letargie? Cel mai probabil după alegerile de anul viitor, cu un parlament nou, dominat de o majoritate formată în jurul PNL. Până atunci singurul lucru bun pe care îl poate face este să susţină sau să dea impresia că susţine instituţiile implicate în lupta împotriva corupţiei.
Dar avântul de la început este pe cale să fie frânt. Clasa politică, prinsă în vizorul DNA, s-a repliat.
Lupta este deja pe faţă. Politicienii nu se vor lăsa îngenunchiaţi de procurori. Cum parlamentarii fac legile, înseamnă că pâinea şi cuţitul se află în mâinile lor. Cazul Şova, ca şi altele similare, le-a trezit instinctul de apărare. În al doilea rând s-a declanşat o luptă internă şi în interiorul sistemului judiciar. Judecătorii protestează, procurorii presează judecătorii, imaginea preşedintelui CSM este terfelită. Lucrurile sunt amestecate.
Un preşedinte la început de drum, fără experienţă, venit din afara politicii, fără susţinerea majorităţii, nu are nicio putere. Izolat de partidul al cărui candidat a fost, cu un guvern ostil, fără voinţă proprie, preşedintele Iohannis nu pare să aibă soluţii personale pentru a-şi transpune în practică sloganul “România lucrului bine făcut”.
