Asculta acest articolDecembrie 2018 promite să fie luna cea mai grea, cea mai încărcată de semnificații, luna care încheie un ciclu, dar nu dă semne că ar începe altul.
1 Decembrie va fi un examen pe care îl dă România după o sută de ani de existență statală. Modul în care se vor desfășura manifestările culturale va da măsura maturității clasei politice. În primul rând va fi un test pentru guvern, pentru administrația centrală, apoi un examen pentru administrațiile locale, pentru primari și președinți de consilii județene.
Va fi o problemă de organizare, dar și una de percepție. Românii de rând așteaptă să vadă cum vor da “mână cu mână” președintele țării cu primul ministru, cu conducerea parlamentului, cum se vor privi ochi în ochi politicienii de la putere cu cei de la opoziție.
Nu în ultimul rând este așteptată cu interes atitudinea UDMR, a primarilor și președinților de consilii județene maghiari.
1 Decembrie, al o sutălea 1 Decembrie, nu este o zi națională ca oricare alta. Omul este un prizonier al simbolurilor.
Omul crede la fel de mult în simboluri ca în sfinți. De aceea nu o dată i se spune zilei de 1 Decembrie 1918 “ziua sfântă a Unirii”. Ea poate aduna sau poate dezbina și mai mult.
Dar putem vorbi despre “unire” dincolo de simbolistică? La zece zile, în jurul datei de 10 decembrie, opoziția anunță că va depune o moțiune de cenzură. Există o atmosferă destul de încărcată pentru a se putea vorbi despre o cădere a guvernului.
Aritmetica parlamentară spune altceva. În ciuda frământărilor interne prin care trece PSD se pare că nu sunt întrunite condițiile pentru formarea altei majorități. Numărul puciștilor din PSD nu crește exponențial. Ca politician de opoziție Victor Ponta nu se dovedește un magnet pentru foștii subordonați din PSD.
Se manifestă același fenomen ca în cazul lui Traian Băsescu: nu-l urmează foștii oșteni. Nici unul, nici altul nu este ca :tefan cel Mare: “Ștefan se întoarce și din cornu-i sună,/ Oastea lui zdrobită de prin văi adună.”
Nu sunt singurii, nici primii, nici ultimii foști lideri care nu reușesc să adune în jurul lor generalii și soldații fostelor armate. Amândoi au devenit niște politicieni banali. La fel cum vor deveni Liviu Dragnea, președintele Klaus Iohannis, ca să nu mai vorbim de un Ludovic Orban. Cu personalități de acest calibru nu te poți aștepta decât la evenimente politice pe măsura lor.
Nu știu dacă încape pe agenda politică a lunii decembrie marcarea Revoluției din decembrie 1989. Sunt multe necunoscute care încă își așteaptă dezlegarea.
Decembrie este luna în care România se pregătește intens pentru a prelua președinția rotativă a Consiliului Europei.
După ce a criticat dur guvernul, acuzându-l că nu este capabil să asigure conducerea, Klaus Iohannis și-a moderat discursul afirmând că a avut cu guvernul alte dispute, nu pe problema președinției Consiliului European.
Decembrie nu este doar luna unor evenimente politice. Este și luna tăierii porcului de Crăciun. Pesta porcină cam încurcă vânzările, dar niciodată nu s-a putut opri tradiția porcului de Crăciun.
Decembrie este și luna prezentării bugetului. La ce este bună o moțiune de cenzură când foarte bine poate fi provocată căderea guvernului dacă nu se votează bugetul?
Un semnal important al unirii sau dezbinării va fi dat de recepția de la Palatul Cotroceni oferită de președinte. Îi va invita Klaus Iohannis pe Liviu Dragnea și pe Călin Popescu Tăriceanu la un pahar de șampanie? Și astfel de gesturi se includ în simbolistica ideii de uniune națională.
