Asculta acest articolIarna în fiecare an este mai tare decât ministerul Transporturilor şi decât toate primăriile şi consiliile judeţene la un loc. Ministerul de Interne face faţă în sensul că opreşte şi deviază circulaţia pe alte rute.
Şi anul acesta zăpada a căzut fără să avertizeze pe nimeni. Pur şi simplu a pus stăpânire pe drumuri. Câteva judeţe de munte s-au trezit copleşite de zăpezile care, de regulă, vin mai târziu. Cum se spune, o nenorocire, nu vine niciodată singură. Parcă ar fi resimţit că frigul se va instala mai devreme, utilităţile, energia electrică, gazele, lemnele s-au scumpit din timp. Aşa, să nu piardă ocazia marii deţinători ai acestor întreprideri să scoată un ban în plus. Pentru că, nu-i aşa, unde-i consum mare, şi mai deţii şi monopol, mai trebuie să storci un ban în plus. Ca să nu se înveţe lumea cu binele.
Intrarea în iarnă este o sărbătoare atunci când vine cu fulgi uşori, în preajma sărbătorilor de iarnă. În România ar coincide cu Ziua Naţională, iar de acolo până la Moş Nicolae cel cu cadourile nu este decât un pas. Între timp începe şi sezonul de tăiere a porcilor. Dacă nu cumva este anunţată o pestă porcină care să împiedice vânzarea lor în târguri.
Pare o coincidenţă cum apar în ţările de la marginea UE astfel de epidemii. Necazul este compensat de produsele importate de la marii producători din ţările dezvoltate. Aşa se întâmplă în UE din moment ce s-a liberalizat comerţul. Cum cel mai mare îl distruge pe cel mic aşa se face că, deşi anul acesta am avut producţii record, am continuat să exportăm mai puţin decât să importăm. Balanţa ne bate cu miliarde de euro.
Mergând în acest ritm, judecând astfel lucrurile, ajungem să ne încadrăm fără voie în rândul euroscepticilor. Dar bine că avem zăpadă din plin, căzută în miez de toamnă. Măcar din acest punct de vedere nu ne invidiază nimeni, mai ales că nu avem autostrăzi. Care, la rândul lor, sunt făcute tot de firme străine. Numai că nu lucrează ca la ei acasă. :i aici nu putem să nu amintim de celebra companie americană Bechtel care ne-a luat miliardele de dolari şi ne-a lăsat tot fără autostrada care trebuia să lege nordul de sud, Transilvania de Bucureşti.
Zăpezile căzute pe neaşteptate sunt de fiecare dată un test pentru autorităţi. De cele mai multe ori îl cad, dar asta nu are nicio consecinţă nefastă. Anul următor figura se repetă şi tot nu se întâmplă nimic. Deşi deseori ucid, zăpezile care blochează circulaţia nu sunt atât de nocive ca şi corupţia.
Totuşi, o oarecare responsabilitate morală există. Traian Băsescu se numără printre pionierii care au definit în termeni nemuritori nămeţii: iarna nu-i ca vara. Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu i-a îndemnat pe bieţii bătrâni, pe care, ce-i drept, i-a găsit într-un bufet de ţară, să pună mâna pe lopeţi şi să cureţe zăpada de pe uliţe. Călin Popescu Tăriceanu a apostrofat-o pe o sinistrată spunând, ce vrei, să te pun la hotel? Şi aşa mai departe.
Mare amator de drumeţii pe munţi, nu-l vedem pe preşedintele Klaus Iohannis dând la lopată, cum l-am văzut pe premierul Emil Boc. Oricum, testul iernii se aplică numai guvernului. Dacă PSD va avea parte de o iarnă grea va avea şi avantaje şi dezavantaje. Avantajul ar fi că o iarnă grea împiedică protestele de stradă. Dar parcă iarna trecută protestanţii nu s-au speriat de frig. Ba chiar l-au folosit ca un element de propagandă în plus.
Dezavantajele unei ierni teribile sunt multiple. Dar oricât de prost a gestionat lupta cu nămeţii niciun guvern nu a căzut din cauza aceasta. Politica este mai tare decât iarna.
