Asculta acest articol
Joi, 23 mai 2019, la un restaurant din Satu Mare, aproximativ 30 de persoane s-au întâlnit la 60 de ani de la absolvirea Liceului Vasile Lucaciu Carei. Pe atunci, unitatea de învăţământ funcţiona sub denumirea de Şcoala Medie Mixtă Carei (situată în clădirea actuală a Şcolii Gimnaziale Vasile Lucaciu).
Este vorba de două clase paralele, care au început liceul în 1955 şi l-au absolvit în 1959, fiind prima generaţie cu 11 clase, după reforma învăţământului din anul 1948 (până atunci, liceul era de 10 clase, iar învăţământul obligatoriu de 4 clase).
Programul întâlnirilor periodice
Absolvenţii din promoţia 1959 ai acestui liceu, acum cu părul alb unii, iar alţii plecaţi dintre noi, au urmat cu fidelitate de-a lungul anilor întâlnirile de 10, 20, 30, 40, 50, iar, acum, de 60 de ani de la absolvire. Şi în prezent plănuiesc să se mai revadă peste următorii 10 ani.
Şantaj asupra elevilor de la ţară
Echipa de jurnalişti de la Informaţia zilei şi de la postul de televiziune Informaţia TV a luat câteva interviuri şi a purtat o discuţie despre viaţa de elev din vremea aceea. Astfel, organizatoarea Maria Pop (Lola) şi câţiva foşti colegi ai săi au depănat, în faţa aparatului de filmat, amintiri din viaţa lor de liceeni, cu frumuseţea şi cu greutăţile de atunci. Din relatările lor, am reţinut că s-au format două clase cu câte 29 de elevi fiecare, una constituită din elevi recrutaţi de la sate, iar alta cu elevi din Carei, directorul Cornel Borlea fiind curios să vadă diferenţele din rezultatele celor două clase. Concluzia finală a fost că ambele clase au avut performanţe asemănătoare, indiferent de provenienţa elevilor. Ceea ce i-a diferenţiat totuşi a fost cazarea la internat a celor din afara Careiului, în camere de câte 30 de locuri.
Fiind în acei ani în ţară o perioadă de sărăcie lucie (datorită în parte şi achitării despăgubirilor de război, impuse de Uniunea Sovietică), meniul elevilor din internat era foarte sărăcăcios: supă de chimen sau câte o felie de pâine cu ulei la dejun, de exemplu. De asemenea, fiecare şi-a adus saltea cu paie de acasă, iar la consumul de apă se impuneau restricţii. În fiecare joi era program la baia comunală, pentru a ieşi în oraş, era nevoie de bilet de voie, iar o dată pe săptămână, elevii puteau viziona un film.
Dar, în 1955, elevii s-au confruntat cu o provocare mult mai mare când regimul de atunci a impus un şantaj asupra lor. Astfel, pentru elevii proveniţi de la ţară, înmatricularea în liceu era condiţionată de înscrierea părinţilor în Gospodăria Agricolă colectivă (GAC). Aşa că elevii erau trimişi acasă pentru a-şi ”lămuri” părinţii să devină colectivişti (aşa li se spunea atunci) şi să prezinte conducerii liceului o adeverinţă în acest scop.
Cu toate privaţiunile suportate, mulţi din generaţia de absolvenţi din 1959 au urmat studii superioare, remarcându-se în meserii de inginer, profesor sau economist.
Fii primul care comentează