Asculta acest articol
Spre deosebire de alte stagiuni, prima premieră pe scena mare a secţiei române s-a lăsat aşteptată în acest nou sezon. Aşteptarea a fost însă cu folos: “Inimă de câine”, după Mihail Bulgakov, a fost o încântare la premiera de duminică seară. Din păcate, premisele piesei s-au dovedit profetice la foarte puţin timp după ce s-a încheiat spectacolul.
Regizoul Cristian Ioan a petrecut o lună şi jumătate cu repetiţiile acestui spectacol, şi s-a văzut clar diferenţa faţă de multe alte montări făcute pe genunchi, la repezeală, în stagiunile trecute. Textul lui Bulgakov e tradus în imagini teatrale cu precizie de bijutier şi cu multă imaginaţie, încadrat de un decor care a găsit echilibrul între fast şi funcţionalitate (realizat de Klara Labancz) şi garnisit cu o coloană sonoră impecabil asamblată de Annamaria Manfredi. Lucrul cu actorii a fost şi el migălos, mulţi dintre ei reuşind prestaţii memorabile.
Care-i om şi care-i câine?
Mihail Afanasievici Bulgakov a devenit un caz reprezentativ pentru ideea scriitorului de talent sufocat de un regim alergic la critică. Romancier şi dramaturg excelent, cu o privire lucidă asupra sistemului comunist interbelic din URSS şi un har al ironiei greu de egalat, s-a văzut repede pus la index de cenzura stalinistă. A fost descoperit la adevărata sa valoare mult după moartea lui, survenită în 1940. “Maestrul şi Margareta”, capodopera sa, va fi pusă în scenă anul viitor de Trupa Harag Gyorgy.
“Inimă de câine” a fost iniţial roman, apoi autorul a realizat şi adaptarea pentru scenă, la mijlocul anilor 20 ai secolului trecut. Cenzura a reacţionat prompt, aşa că romanul a fost publicat abia în 1987, în vremea perestroikăi lui Gorbaciov, şi în anul următor s-a făcut şi un film de mare succes.
Intriga e simplă: un medic de elită, profesorul Preobrajenski, cercetător celebru, cultivat, rămas cu obiceiurile elevate ale perioadei dinainte de comunism, ia un câine vagabond de pe străzile Moscovei şi îi transplantează glanda pituitară şi gonadele unui alcoolic deşănţat care tocmai murise. Operaţia e un succes, dar Şarik, devenit Şarikov, se dovedeşte a fi un mitocan odios, adunând în sine tot ce e mai rău în rasa umană, până la a-şi ataca creatorul, într-un final “glorios”. Aşa că e aruncat înapoi în stradă.
Acest subiect relativ SF îi dă lui Bulgakov ocazia să descrie conflictul mocnit dintre lumea veche, aristocrată, şi “minunata lume nouă“ a dictaturii proletariatului, care transformă până şi cultura într-o bătaie de joc (la un moment dat în spectacol aria “Celeste Aida” e manelizată de o gaşcă de beţivi). Se pune întrebarea dacă poţi lua un necioplit şi să-l educi cu forţa. Profesorul admite într-un final că a fost “un experiment contra naturii”. Detaliile sunt savuroase şi merită să le descoperiţi în sală.
Un festin teatral
Deja de la conferinţa de presă dinaintea premierei am remarcat decorul, inventiv, funcţional, creând mai multe planuri, permiţând efecte sugestive (uneori se cutremură la propriu) şi evocând arhitectura veche prin imaginea de fundal. Impresia e şi mai puternică în scena iniţială, cu patinatorii gonind prin zăpadă, portarul Fiodor (Carol Erdos, plin de prestanţă) veghind blocul şi, undeva în marginea dreaptă, zgribulitul Şarik.
Ciprian Vultur se autodepăşeşte în rolul principal. Îi cunoşteam talentul de actor de mişcare, dar aici îl duce la un apogeu. Atât în ipostază canină, cât şi în cea de “câine de om”, actorul îşi asumă radical personajul, în cea mai bună prestaţie a sa din ultimii ani. Glumind puţin, bonomia căţelului se transformă uimitor în câinoşenia omului.
Stelian Roşian e la fel de impecabil în rolul profesorului, pe care-l joacă destins, cu destulă ironie şi vădită plăcere. Personajul a fost vizibil modelat de regizor după figura lui Virgil Enătescu, impresie confirmată de cei ce l-au cunoscut pe distinsul doctor sătmărean la anii maturităţii. Antologice sunt scena operaţiei (coregrafia Gabrielei Tănase se mulează perfect pe “Dies Irae” din Recviemul de Verdi, cu Preobrajenski dirijând frenetic din planul superior) şi confruntările cu comitetul de bloc, în care ironia superioară a profesorului stăpân pe sine contrastează fulminant cu caracterul de moluscă al celorlalţi.
Anturajul lui Preobrajenski e construit ca o curte nobiliară. Vlad Mureşan, sobru, scorţos, “neamţ” în rolul lui Bormenthal, are un moment de strălucire când prezintă jurnalul evoluţiei postoperatorii a lui Şarik, într-un moment ce pare să ironizeze un clişeu tipic lui Radu Afrim. Alina Negrău şi Rora Demeter fac şi ele compoziţii interesante în rolurile de ajutoare feminine, cu mici momente şarjate.
De cealaltă parte, lumea plebei a fost concentrată într-un cvintet compus cu mare fineţe de regizor şi condus de Vasile Blaga în rolul intrigantului Schwonder. El provoacă un alt moment antologic când i se cere să vorbească la telefon cu însuşi Stalin, e părăsit de confraţi şi… cade în genunchi! Lipsa de personalitate a celorlalţi e transmisă minunat de actori, cu un plus pentru Sorin Oros (mască a dezabuzării) şi Anca Dogaru (cu reacţia ei reflexă; “Exact!”), alături de Cosmin Domnişan şi Sergiu Tăbăcaru. Bianca Cuteanu apare scurt în rolul unei cuceriri a lui Şarikov, dar îşi lasă cu siguranţă amprenta pe spectacol. Carmen Frăţilă e o apariţie colorată, satirică, de clientă nevrotică a profesorului.
Dar revelaţia spectacolului, marea surpriză, e Tibor Szekely. Actorul a slăbit spectaculos şi şerpuieşte pe scenă în rolul “comisarului poporului”, cu priviri machiavelic-înţelegătoare, grăitoare pentru etosul schizofrenic al perioadei comuniste. Pare să înceapă o nouă perioadă în evoluţia sa.
Gânduri neliniştitoare
“Jurnalul” lui Bormenthal începe în 22 decembrie. Oare nu e povestea lui Şarik, văzută prin ochii lui Cristian Ioan, o metaforă a poveştii mereu frustrante dintre România şi Occident? Veşnica poveste a formelor fără fond? Spectacolul permite o asemenea lectură, iar finalul devine un dureros semnal de alarmă la adresa caracterului nostru ca popor “descurcăreţ”. Cât despre oamenii-javre… e destul să ne amintim ce s-a întâmplat pe digul Someşului la câteva ore după premieră.
Fii primul care comentează