Asculta acest articolÎn perioada de precampanie, apoi în primele zile ale campaniei electorale, candidații erau o simplă masă de oameni, fără individualitate, care se exprima fiecare după cum credea de cuviință. Pe măsură ce trece timpul, fiecare candidat începe să simtă singurătatea alergatului de cursă lungă. Simte că nu este suficient ajutat de partid, că este lăsat să se descurce singur. În același timp, alegătorii au tendința de a suprapune imaginea candidatului peste cea a partidului. Nu se pot desfășura în voie separați. Candidatul și partidul sunt ca un fel de cal și călăreț, susținându-se și îndemnându-se reciproc să meargă mai departe.
Dar lucrurile nu sunt atât de simple cum par la prima vedere. Alegătorii sunt ceva mai pretențioși. Mulți preferă să voteze încrucișat. Votează primarul de pe o listă, consilierul local de pe altă listă, consilierul județean al altui partid. Spre satisfacția partidelor, nu sunt foarte mulți alegători de felul acesta. În general se merge pe aceeași culoare. Unii votează PN|CD pe linie, alții PSD, PNL, UNPR, ALDE, UDMR etc. etc. Desigur, nu aceasta este ordinea preferințelor.
Indiferent de opțiunea de vot, electoratul are ocazia să vadă la lucru oameni și partide. Rolul candidaților la funcțiile de primari nu poate fi ignorat. Ei sunt momelile care atrag alegătorii. Personalitatea lor, dar și caracterul, își pun amprenta pe întrega campanie electorală. Ceea ce rămâne în urma procesului foarte complex care sunt alegerile locale, sunt un număr de primari și o masă mare de consilieri. Mulți dintre ei și după patru ani de mandat rămân iluștri necunoscuți. Se transformă într-o simplă mașină de vot care răspunde promt la ordinele partidelor din care fac parte.
Tot efortul se consumă pentru alegerea a 50-60-100 de primari câți sunt într-un județ. Acum, exact în aceste zile, oamenii au ocazia să-i cântărească, să le depisteze părțile negative și să le pună în balanță cu părțile bune. Se spune că la locale se alege în primul rând omul. Experiența ne arată că în primul rând se votează partidul, apoi candidatul acelui partid. Așadar, între candidat și partid există un raport de cauzalitate. Desigur, nu un raport de cauzalitate de ordin juridic. Mai ales că o parte dintre cei ce vor fi aleși în 5 iunie, vor deveni clienții DNA.
Între candidat și partid în cele mai fericite cazuri se poate pune semnul egal. Este formula ideală. Unul dintre partidele în care se suprapun opțiunile de vot privind candidatul de primar și listele de consilieri este UDMR. Următorul partid este PSD. Cele două formațiuni au electoratul cel mai stabil. Și, se spune, și cel mai disciplinat. Partidele liberale, preferate de persoane mai pretențioase, se află într-o continuă goană după un bazin electoral stabil. Este adevărat că nici partidul liberal, sau partidele de dreapta în general, nu au fost prea atente la propriul electorat. L-au purtat dintr-o parte în alta. PNL ba s-a dușmănit cu PSD și PD, ba s-a aliat cu ele. A intrat în tot felul de combinații trăgând alegătorii după el. Și-a idealizat liderii pentru ca apoi să-i arunce la o parte. Azi, ca urmare a felului de a fi, marele PNL are în foștii săi lideri cei mai aprigi adversari. Traian Băsescu, părintele PDL, luptă în altă tabără. Tăriceanu la fel. Alți foști lideri au fost maziliți sau sunt marginalizați. Dintre partidele mari PNL, și fracțiunile ALDE și PMP, au parte de cel mai fluid electorat. Cum se va redistribui la alegerile din 5 iunie vom vedea. Deocamdată toți trag de el în egală măsură îndreptățiți să și-l revendice. În această hărțuială numită luptă politică un rol decisiv le revine candidaților la funcțiile de primari. De prestația lor depinde în cea mai mare măsură rezultatele pe care le va obține fiecare partid.
