În ce direcție se poate îndrepta USR?

Asculta acest articol

Nu știu dacă opinia publică este neapărat interesată de problemele cu care se confruntă partidele politice. De ce ar interesa în mod deosebit pe cineva ce se întâmplă în USR? De ce plecarea lui Ludovic Orban din PNL ar prezenta un interes pentru întreaga populație din România? În fine, de ce ar fi o tragedie dacă, la cererea PNL, ar fi demis ministrul PSD al pensiilor, Marius Budăi? Dacă la conducerea USR ar veni Cătălin Drulă, iar Dacian Cioloș și Dan Barna ar face de comun acord un pas în spate, USR ar recupera procentele pierdute după ieșirea de la guvernare?

La prima vedere pare să fie un fenomen puțin obișnuit ca un partid să piardă procente semnificative după ce intră în opoziție.

În practică, așa cum s-a demonstrat de nenumărate ori, după ce o formațiune politică trece de la putere în opoziție intră într-un dramatic sevraj. Se pierd privilegii, funcții, oportunități, poziții pe scara socială. Prefect, subprefect, director de instituție, se trezește pus în situație de a reveni la fosta poziție, în anonimat. Nu este o situație de invidiat.

Dacian Cioloș după ce a preluat conducerea USR, prin atitudinea lui, a pierdut importante poziții sociale atât la nivelul conducerii centrale cât și la nivel local fără să dea asigurări că într-un timp relativ scurt pierderile vor fi recuperate.

De ce ar fi susținut un lider care nu promite nimic concret pentru activiștii din prima linie, pentru partid în general? Dacian Cioloș se dovedește a fi liderul unei formațiuni politice care nu promite nimic, nici funcții, nici venituri mai mari, dar până la urmă nici reforme dure. Promite Dacian Cioloș și Dan Barna că vor desființa secția specială SIIJ? Ce înseamnă asta? Nimic la nivelul percepției primare a opiniei publice.

USR nu a atins punctul nevralgic, punctul sensibil la care opinia publică reacționează ca la apariția unui val ucigaș, a unui tsunami gata să se reverse peste întreaga țară.
PSD în vremurile lui bune a anunțat că partidele de dreapta vor să vândă țara. PDL, PNL au tras semnale de alarmă care s-au auzit până la Bruxelles că PSD este un partid anti-european, care duce România sub influența Rusiei.

USR a venit cu mărunțișuri, cu pericole necredibile. Campaniile, de la “Fără penali în funcții publice” la “PSD- ciuma roșie” s-au dovedit a fi simple fumigene. Ieșirea de la guvernare nu a avut darul de a impresiona profund opinia publică.

Pe scurt, fie că vorbim despre USR-PLUS, fie de USR, fie că îl avem în vedere pe Dan Barna fie pe Dacian Cioloș, USR nu a impresionat opinia publică, nu a produs șocuri sociale și economice demn de a fi luate în seamă.

Înțepături, reacții disproporționate la măsurile luate de guvernul Cîțu, postări războinice pe rețelele de socializare. Iar la sfârșit, decizia de a ieși de la guvernare. Ce a vrut să demonstreze? Nimic concret.

USR rămâne un partid nematurizat, fără un program concretizat într-un proiect clar conturat. Fără un adversar natural, de stânga, fără o doctrină de dreapta mai atractivă decât cea promovată de PNL, un partid ca USR plutește în aer, fără o țintă precisă.

Că USR va fi condus de Dacian Cioloș sau Dan Barna este același lucru. Că va apare un alt lider decât unul dintre cei doi este o simplă supoziție, o speranță deșartă că un om poate imprima o nouă direcție a unui partid aflat în degringoladă. În ce direcție se poate îndrepta USR? Nu știm.
În orice caz, opinia publică așteaptă coagularea dreptei politice, indiferent de natura partidelor care vor participa la acest proces.