Asculta acest articolNu știm de unde, nu știm cum au ajuns liderii politici să creadă că ei știu mai multe lucruri decât oamenii de rând. Orice discuție cu un politician de vârf îți lasă impresia intrării într-o altă lume, una în care se cunosc toate dedesupturile luării unor decizii politice aparent nevinovate. De unde această impresie că ei, politicienii, să le spunem profesionalizați, știu mai multe lucruri decât le spun?
Nici nu merită să ne batem capul să dezlegăm astfel de șarade. Ceea ce contează este că în spațiul public toți politicienii sunt la fel, de parcă ar fi trași la serox. Ieșirea din șabloane se pedepsește. Oana Bogdan de la partidul lui Dacian Cioloș a iscat un adevărat scandal scriind pe pagina ei de socializare că propietatea este pe care să dispară, se vor desființa cuplurile urmând să se trăiască la comun. Sigur că nu era o declarație politică. Sigur că nu era o teză din programul PLUS, însă șocul a fost atât de puternic încât părea că se dărâmă întreaga construcție politică ridicată cu destulă greutate de Dacian Cioloș și echipa lui. Astfel de utopii au fost și sunt ceva obișnuit în lumea internauților. Cel ce le emite nu trebuie pus la stâlpul imfamiei. Sunt simple exerciții de gândire pseudo-filozofică.
Iată că nu tuturor le este permis să vorbească liber. Dacă Dacian Cioloș a încercat să dreagă busuiocul, Raluca Prună, fost ministru al Justiției, consideră că PLUS alunecă spre teme neserioase și se detașează de echipă. Probabil că are motive mai serioase și profită de ocazie pentru a se despărți de fostul ei șef.
Lucruri cu adevărat noi, idei ceva mai proaspete sunt de așteptat din partea partidelor mai noi. În aceste formațiuni și-au găsit locul și încă sunt așteptați reprezentanții generațiilor mai tinere. Spre acest partid din care face parte și Oana Bogdan își îndreaptă speranțele inteleletualii activi, activiștii civici, și în bună parte românii din străinătate.
Ne place sau nu, USR și PLUS sunt ultimele invenții în materie politică din România. Este drept că încă au probleme în a-și găsi drumul, își a-și croi o ideologie, o doctrină care să nu aibă aerul îmbâcsit pe care-l emană partidele vechi.
Aceste formațiuni trebui puse față-n față cu partidele de dreapta, nu cu PSD. Până la urmă adevăratul lor adversar se va dovedi a fi PNL. Ele sunt alternativa dreptei politice din România, schimbul de mâine, și abia în plan secundar, datorită conjuncturii, se confruntă cu PSD.
Electoratul se polarizează după regula stânga-dreapta. În nicio situație USR și PLUS nu vor lua din electoratul captiv al PSD. Ele se adrează celeilalte jumătăți. Să zicem o jumătate plus unu ca alternativă la actuala guvernare.
Acestui electorat ne place să credem că nu se așteaptă să i se vorbească în șabloane. Un electorat ceva mai select poate înțelege un text ca și cel comis de Oana Bogdan. Dar numai ca teorie, ca joc al unei inteligențe expansive.
Sigur că textul în sine, care a revoltat-o pe Raluca Prună, este o tâmpenie. Dar această tâmpenie a reușit să o facă pe fată dintr-o dată celebră. Am putea compara acest text cu cel al tânărului Sabin Gherman din anii de glorie al naționalismului românesc intitulat “M-am săturat de România”. Efectul este oarecum similar, deși în esență ambele producții literare sunt niște texte destul de simpluțe, un fel de poeme în proză.
Eforturile de a depăși șabloanele au foarte slabe șanse de succes în timpul campaniilor electorale, dar cu atât sunt mai memorabile ieșirile în decor, deviațiile de la normal. Vom avea parte de multe experimente lignistice în aceste campaniile electorale din acest an.
