Asculta acest articolPovestea despre înghețarea salariilor tinde să devină o piesă de teatru scrisă de un întreg colectiv de autori. Se mai amestecă și câte un actor, dar în general rolul principal le este rezervat personajelor principale, cuplului Dragnea-Tăriceanu.
Pe domnul Călin Popescu Tăriceanu l-am judeca în calitate de liberal. Luând în calcul doar creșterea PIB-ului liderul ALDE este de părere că salariile nu ar trebui înghețate.
Poate că mai degrabă vorbește candidatul la prezidențiale decât liderul unui partid liberal.
Până în acest moment Liviu Dragnea nu s-a exprimat în privința pojghiței de gheață care s-ar putea așeza deasupra plicurilor cu bani ale bugetarilor. Oricum, anul acesta iarna promite că va sosi mai devreme. Așa, ca să le dea un ghiont în spate constructorilor de autostrăzi care nu au făcut mare lucru în vara aceasta lungă și fierbinte doar din punct de vedere politic.
Bugetarii sau banii? Nu știm dacă problema o reprezintă bugetarii sau banii. Corina Crețu, reprezentanta României în Comisia Europeană, mai mult în calitate de româncă decât în calitate de comisar european, foarte supărată, atrăgea atenția că nu se finalizează proiectele pentru autostrăzi, în timp ce banii europeni stau la dispoziția României.
Cu siguranță proiectele tehnice – căci despre ele este vorba – nu sunt făcute de politicieni. Ele trebuie executate de tehnicieni, de angajați din Ministerul Transporturilor. Deci de bugetari. Despre salariile acestora este vorba, nu despre cele ale bugetarilor de rând, care, la locul lor de muncă, își fac datoria.
Cu tot respectul, domnii Tăriceanu și Dragnea nu par să fie capabili să facă distincția necesară între bugetarii onești și bugetarii de lux. De exemplu lui Victor Ciorbea, căruia i s-a majorat salariul ajungând la vreo zece mii de euro pe lună, i se poate îngheța salariul, că tot poate pleca în concediu unde vrea el.
Un bugetar cu 500-600 de euro pe lună va simți înghețul din plin pentru că are și rate de plătit, dar va plăti mai scump și gazul și curentul electric și carburantul pentru că acestea s-au scumpit după ce lui i s-a majorat salariul.
De la un Tăriceanu se așteaptă mai multă înțelegere în domeniul economic decât din partea domnului Dragnea. Deși parteneri, au responsabilități diferite. Unul are posibilitatea să dea bir cu fugiții în caz că lucrurile merg din rău în mai rău.
Dreapta, aflată în criză, incapabilă să se adune în așa măsură încât să poată încropi o majoritate parlamentară, are nevoie de voturile parlamentarilor ALDE pentru a dărâma guvernul de stânga.
Călin Popescu Tăriceanu o poate coti oricând, făcând pe supăratul, așa cum a făcut și Crin Antonescu. În schimb, Liviu Dragnea, și cu el întreg PSD-ul, nu are niciun loc de refugiu. Cu sau fără certuri, în ciuda scandalului izbucnit între primarul general Gabriela Firea și conducerea partidului, PSD trebuie să rămână pe baricade. Nu are niciun aliat de nădejde. Nu are alături decât ALDE. Fără partidul lui Tăriceanu poate ține dezghețate toate salariile, le poate urca până la cer, că tot nu se poate menține la guvernare.
Deci mare atenție. Întâi la ALDE, abia apoi la salarii.
