Asculta acest articolÎncă înainte de a demara negocierile cu PNL-PSD, se lansează câteva teme fundamentale: modificarea Constituției astfel încât România să devină republică parlamentară și guvernarea prin rotație a celor două partide.
Primul care a vorbit despre schimbarea regimului politic a fost Marcel Ciolacu. S-a constatat că republica semi-prezidențială îi conferă președintelui un statut aparte. Este parte a Executivului, dar nu guvernează. Desemnează doar primul ministru, în urma consultărilor cu partidele, dar în fond cam după cum dorește.
Ultimii doi președinți, fiecare cu câte două mandate de câte cinci ani, s-au remarcat prin certuri și instabilitate politică. Pentru că președintele nu reușește să se încadreze în limitele Constituției, devenind un arbitru. Fiecare președinte a dorit și și-a impus guvernul lui.
PSD are toate motivele să-și dorească o republică parlamentară pentru că de la Ion Iliescu nu reușește să câștige alegerile prezidențiale.
Ultimele patru alegeri au fost câștigate de candidatul dreptei. Este, așadar, posibil ca PNL să nu fie de acord. A doua idee ieșită din comun este rotația la guvernare în următorii șapte ani. Potrivit acestei propuneri ar urma ca în mod periodic funcția de prim ministru să fie deținută de PNL și PSD, iar numărul de ministere să fie repartizat în funcție de numărul de parlamentari.
Ideea pare trăznită, însă nu este lipsită de interes. Cele două partide, de fapt toate partidele au trecut în ultima perioadă de la faza de “adversar” la cea de “dușman”.
Dușmănia politică este o stare de spirit instituționalizată după spargerea USL în 2014, la doi ani de la înființare.
Cu toate că PSD și PNL au câștigat împreună alegerile din 2012 la un scor istoric, cele două partide nu au ajuns la un consens în ceea ce privește candidatul prezidențial la alegerile din 2014. PSD a pierdut alegerile prezidențiale din 2014 și 2019, dar a câștigat de fiecare dată alegerile parlamentare astfel că cele două partide au fost obligate să-și împartă puterea. Pentru a-și fideliza electoratul PNL și-a pus în statut un punct prin care era interzisă orice colaborare și alianță cu PSD. Practic PNL a instituit un război rece, prin statut.
Pandemia și rezultatele alegerilor parlamentare din anul 2020 au făcut imposibilă formarea unei majorități parlamentare stabile. S-a putut forma o coaliție de dreapta, dar USR PLUS nu este propriu-zis un partid de dreapta. De altfel, nici nu face parte din Partidul Popular European. USR mai degrabă tinde spre un partid anti-sistem. S-a și comportat ca atare, în consecință după nouă luni a părăsit guvernarea pe motiv că i-a fost demis un ministru.
PSD și PNL sunt două partide cu mare experiență atât la guvernare cât și în opoziție. Fiecare dintre ele ține să scoată în evidență diferențele, dar în realitate au mai multe puncte comune. Nu neapărat pozitive. Fiecare partid are calitățile sale, dar și defectele sale. Împreună pot obține rezultate, dar istoria recentă ne arată că nu pot colabora decât pe termen scurt. Rotația la guvernare? Greu de spus dacă vor reuși să împartă mărul, fie el și al discordiei, exact în două. Pe termen scurt, adică până după pandemie, este posibil ca alianța PNL-PSD să înregistreze un succes.
Ceea ce este posibil să le despartă sunt alegerile din 2024. Dacă vor reuși să modifice Constituția și astfel președintele să nu mai fie ales prin vot direct, șansele de colaborare inter-partinică vor crește. Modelul german al marii alianțe stânga/dreapta este unul de succes.
Se va merge pe această linie? Este posibil, dar încă nu există nicio garanție că se va putea ajunge la o înțelegere care să mulțumească ambele partide.
