Faima lui Vasile Lucaciu a depăşit graniţele ţării încă din timpul vieţii

Asculta acest articol

“The Standard”, “Le Matin”, “La Justice”,“LeXIXe siècle”, The Daily Mail”, “Figaro”, “Le Gaulois”, ”The Derby Daily Telegraph” sunt doar câteva din ziarele străine găsite de noi în arhive care relatau despre activitatea lui Vasile Lucaciu. 

Promptitudinea cu care presa străină de primă mărime din Franţa şi Anglia scriau despre părintele Lucaciu ne demonstrează peste timp că era considerat liderul de facto al mişcării de eliberare a popoarelor din Austro- Ungaria. Activitatea sa a atras atenţia întregii Europe despre condiţia precară a elementului românesc. “Le Matin” îl consideră fruntaşul mişcării românilor. Prestigiosul ziar franţuzesc relata pe larg despre procesul memorandiştilor de la Cluj. Altă publicaţie din Franţa, “La Justice”, vorbea despre faptul că Vasile Lucaciu a fost condamnat la cinci ani de închisoare la Segedin şi la “şase luni” de “închisoare ordinară la Satu Mare”.

“Le XIXe siècle” relata: “Astăzi, o nouă acuzare  de “lese-majestate” i-a fost adusă lui Lucaciu pentru că acesta ar fi vociferat: “Jos regele Ungariei! Trăiască împăratul Austriei!”

“The Derby Daily Telegraph” îl plasa pe părintele Lucaciu alături de personalităţi marcante ale epocii, Take Ionescu, Nicolae Iorga: “Manifestul este semnat de Părintele Lucaciu, preşedintele Ligii, şi de domnii Take Ionescu, Filipescu, Grădişteanu şi Istrate şi de domnul academician Iorga.”

“Le Gaulois,” din 19 septembrie 1918, publica un interviu cu Părintele Lucaciu sub titlu “Marele Patriot român”.

Autorul, G. Latouche, îl prezenta în termeni elogioşi: “Un mare patriot român, care a jucat în ţara sa un rol politic important, tocmai a sosit la Paris. De talie mijlocie, cu constituţie puternică, cu fruntea gânditoare, ochii foarte vii şi sprâncenele stufoase, Părintele Lucaciu poate fi foarte uşor abordat. El i-a făcut reprezentantului Gaulois cea mai elegantă primire.

Născut în Transilvania, această provincie românească înlănţuită de forţele Austro-Ungariei, bătrânul preot catolic, membru al comitetului patriotic ce a luptat împotriva opresiunilor maghiare şi germane, a fost expus la cele mai odioase persecuţii din partea guvernului habsburg.”

Credem că nici nu mai este nevoie de comentarii.

Vă prezentăm, aşadar, în premieră o latură a personalităţii marelui român care a fost Vasile Lucaciu. Închinăm acest articol memoriei sale. Aşa cum arătam şi în articolul din Informaţia Zilei de vineri, pe data de 28 noiembrie s-au împlit 93 de ani de la trecerea lui la cele veşnice. La moartea lui, Regele Ferdinand a decretat doliu naţional. A fost condus pe ultimul drum, de la Satu Mare la Şişeşti, de primul ministru Ion I. C. Brătianu, de o seamă de personalităţi, în frunte cu Octavian Goga.

Standard, 7 mai 1894: Românii din Ungaria
Către editorul ziarului Standard 

Domnule, 

Condiţia precară a elementului românesc din Ungaria care a atras de ceva timp atenţia Europei a ajuns acum la culmea cea mai înaltă, fapt ce ameninţă considerabil starea economică din Sud-Estul Europei. Politicienii urmăresc cu îngrijorare scopul politicii pe care maghiarii au iniţiat-o şi pe care vor să o îndeplinească cu orice preţ. Această politică – căreia i s- a dat numele de maghiarizare – constă în impunerea cu forţa a limbii şi a obiceiurilor maghiare diferitelor naţionalităţi din care este format poporul maghiar. Dacă luăm în considerare faptul că rasa dominantă din Ungaria este formată dintr-o

populaţie minoritară nu trebuie să fim vizionari politici ca să rostim că o astfel de politică este impracticabilă. Istoria ne-a demonstrat în repetate rânduri că este imposibil pentru o rasă să legifereze sau să impună sentimentul naţional unei alte rase, superioare ca număr.

Este ceva vreme de când maghiarii îşi concentrează atenţia asupra românilor din regatul lor, aceştia fiind diferiţi de celelalte naţionalităţi nu numai prin superioritate numerică ci şi prin inteligenţă şi economie. Eforturile lor de a maghiariza 3 milioane de români s-au lovit, aşa cum era de aşteptat, de o opoziţie puternică mai ales în Transilvania, unde elementul este strâns şi compact. O lege electorală specială a fost adoptată, sau mai precis un articol de lege mai vechi a fost reînnoit, ce a avut ca efect privarea românilor de a fi reprezentaţi. Apoi au urmat numeroase acte de tiranie. Ziarele au fost desfiinţate fără niciun avertisment. Dr. Lucaciu, unul dintre liderii Partidului Naţional Român din Transilvania a fost condamnat la un an de închisoare, unde a fost barbar pedepsit, astfel încât aproape că era să rămână fără vedere. Chiar dacă a fost judecat pentru fărădelege politică, a trebuit să stea la grămadă cu criminalii.

Este de mirare că românii din Transilvania nu răspund la această amară tiranie care vrea să-i lase fără naţionalitate. Într-adevăr, până acum puteau exista câteva izbucniri. Dar Comitetul Partidului Naţional Român este atât de determinat să nu le dea opresorilor şansa de a-i acuza de acte violente încât îşi încruntă chipurile către orice acte de perturbare a păcii. Acum, totuşi, se confruntă cu o problemă spre care nu pot privi decât cu teamă.

Cu doi ani în urmă delegaţii Partidului Naţional s-au hotărât să-i prezinte Împăratului Franz Joseph un Memorandum în care şi-au exprimat nemulţumirile. Acesta a refuzat să-i primească în audienţă şi în consecinţă acest efort perfect legal şi justificat s-a transformat în eşec. Nu s-a mai auzit nimic de asta o perioadă până când dintr-o dată Guvernul Ungar şi-a anunţat intenţia de a-i trimite în judecată pe toţi cei care au semnat Memorandumul. Ne putem cu uşurinţă imagina consternarea la auzul acestei veşti. Românii nu s-au speriat de această con- fruntare, dar au văzut în această nouă încercare determinarea de a distruge odată pentru totdeauna organizaţia Par- tidului. Dacă toţi liderii vor fi închişi, care va fi rezultatul? Oameni de stat deştepţi doreau înlăturarea comitetului Partidului. Dar este prea mult să creadă că populaţia va sta liniştită după o asemenea lovitură. Românii au demonstrat la ’48 că au un braţ puternic şi că sunt gata să lupte pen- tru libertăţile lor.

Dar gândurile liderilor sunt departe de a recurge la forţă. Sunt convinşi de faptul că un astfel de pas ar însemna o gafă.

Poziţia lor însă este dificilă. Maghiarii fac tot posibilul să-i împingă pe români spre revoltă, iar românii sunt la fel de de- terminaţi să rămână calmi, bazându-se doar pe sprijinul opiniei publice şi pe dreptatea cauzei lor. Procesul celor im- plicaţi în Memorandum are loc în data de 7 mai. Fără nicio îndoială că vor fi condamnaţi şi că toţi vor fi încarceraţi. Şi ce va urma după? Deşi cunosc Transilvania, nu sunt pregătit să răspund. Dar totuşi sunt sigur că acest apel la opinia publică nu va fi în zadar. Noi englezii ne-am arătat simpatia faţă de greci şi italieni şi sunt si- gur că nu va fi prea mult dacă le cer englezilor să-şi manifeste mila faţă de românii asupriţi din Transilvania.

Procesul se desfăşoară la Cluj. Am fost înştiinţat că toţi cei care doresc să obţină informaţii să ia legătura cu Raţiu sau cu părintele Vasile Lucaciu.

Rămân, domnule, umilul dumneavoastră servitor,

Un simpatizant 5 Mai.

Le Matin, 10 mai 1894 Procesul românilor 

Cluj, 9 mai 

Părintelui Lucaciu, şeful mişcării românilor, al cărui proces se desfăşoară la Cluj, i se aduce o nouă acuzaţie de “lese-majestate” pentru că acesta ar fi vociferat: “Jos regele Ungariei! Trăiască

împăratul Austriei!” După mai multe in- cidente provocate de acuzaţi şi apărători, dezbaterile au fost amânate până mâine.

“Le XIXe siècle” în numărul din 11 mai 1894, pagina 2, “Procesul românilor din Transilvania”

Cluj, 9 mai

La Procesul românilor din Transilvania au avut loc mai multe incidente. Ieri, Lucaciu şi Albini, aclamaţi la intrarea în tribunal de mai mulţi români adunaţi în oraş, au fost maltrataţi de unguri la ieşirea din sala de judecată, refuzând să se prezinte la audierile de după amiază.

Informat asupra acestui aspect, preşedintele tribunalului a declarat că el i-a cerut primarului să se asigure că libertatea acuzaţilor şi apărătorilor acestora nu va fi atinsă.

Ceilalţi acuzaţi audiaţi după amiază au refuzat să răspundă la întrebarea referitoare la condamnările lor anterioare.

Astăzi, o nouă acuzare de “lese majestate” i-a fost adusă lui Lucaciu pentru că acesta ar fi vociferat: “Jos regele Ungariei! Trăiască împăratul Austriei!”

La Justice, 1 octombrie 1894
În România 

Dr. Lucaciu condamnat la 5 ani de închisoare în ultimul proces de la Cluj, îşi ispăşeşte pedeapsa ca deţinut politic în închisoarea din Seghedin. Tocmai a fost condamnat din nou de Tribunalul Satu Mare la 6 luni de închisoare ordinară, pentru o pretinsă ofensă adusă autorităţilor ungureşti în urmă cu doi ani. Acest proces a fost amânat intenţionat până la condamnarea de la Cluj, pentru că, după codul penal maghiar, dacă un deţinut politic este condamnat la închisoare ordinară, această ultimă pedeapsă o transformă pe cea politică în pedeapsă de drept comun.

Aşadar Dr. Lucaciu îşi va ispăşi pedeapsa de cinci ani şi jumătate în compania criminalilor de drept comun.

The Derby Daily Telegraph, 11 ianuarie 1915

Manifestul ligii pentru unitatea naţională 

Duminică

Liga Unităţii Naţionale a publicat un manifest în care se declara că momentul pentru intervenţia românilor în război a sosit. Documentul îi sfătuieşte pe cetăţeni să nu se încreadă în promisiunile Austriei, şi subliniază că un român adevărat trebuie să atingă sacrificul suprem.

Manifestul este semnat de Părintele Lucaciu, preşedintele Ligii, şi de domnii Take Ionescu, Filipescu, Grădişteanu şi Istrate şi de domnul academician Iorga.

Trei sute douzeci şi cinci de soldaţi au trecut în teritoriile româneşti şi au fost dezarmaţi.

Figaro, 2 septembrie 1918

Comunicat 

O adunare generală a comunităţii românilor de la Paris a avut loc ieri, pentru a sărbători prezenţa părintelui Vasile Lucaciu, preşedintele Ligii pentru unitatea tuturor Românilor, a domnului Vasile Stroescu, ilustrul şef al mişcării basarabene, şi a doctorului Ioan Cantacuzino, preşedintele Federaţiei unioniste, reunite pentru a pune bazele unui Comitet Naţional Român de acţiune.

Diverse personalităţi franceze, membri de onoare ai comunităţii române au asistat la întâlnire.

Domnul Raphaël-Georges Lévy, membru al Institutului, în numele colegilor francezi şi români a ţinut să-şi exprime cele mai calde urări pentru realizarea României mari.

Le Gaulois, 19 septembrie 1918

Interviu cu Părintele Lucaciu, Marele Patriot român 

Autor G. Latouche 

Un mare patriot român, care a jucat în ţara sa un rol politic important, tocmai a sosit la Paris. De talie mijlocie, cu constituţie puternică, cu fruntea gânditoare, ochii foarte vii şi sprâncenele stufoase, Părintele Lucaciu poate fi foarte uşor abordat. El i-a făcut reprezentantului Gaulois cea mai elegantă primire.

Născut în Transilvania, această provincie românească înlănţuită de forţele Austro-Ungariei, bătrânul preot catolic, membru al comitetului patriotic ce a luptat împotriva opresiunilor maghiare şi germane, a fost expus la cele mai odioase persecuţii din partea guvernului Habsburg.

Pentru că a prezentat în anul 1892 cu prietenii săi un memorandum prin care a expus revendicările românilor, a fost con- damnat la cinci ani de închisoare. În faţa protestelor energice ale regelui României şi speriaţi de mitingurile în care poporul îşi exprima indignarea împotriva tratamentelor barbare pe care marele patriot le-a îndurat în închisoare, guvernul a fost nevoit să-l elibereze mai repede cu 1 an şi jumătate.

De altfel, nu a fost singura dată când a fost aruncat în închisoare, dar de fiecare dată, interesându-se de soarta sa prietenii săi reuşeau după un timp să-l scoată din temniţele austriece.

– Sosesc din America, îmi mărturiseşte el, şi am venit în Franţa ca să cooperez cu prietenii mei din România şi din Transilvania la constituirea unui Comitet naţional român, care va fi organul reprezentativ al marii naţiuni române în faţa aliaţilor, creaţie care justifică situaţia din momentul de faţă a guvernului român. Vrem să aplicăm cauzei românilor marile principii de dreptate şi de libertate proclamate cu atâta forţă de ilustrul preşedinte Wilson, adunate ca într-un buchet şi care sintetizează toate aspiraţiile noastre.

Aceste principii nu pot să triumfe decât prin prăbuşirea militarismului prusac şi austriac care ne va elibera din opresiunea habsburgilor. Nici nu vă puteţi imagina sclavagismul pe care ungurii ne-au făcut să-l răbdăm, noi naţiunile mici. Pentru a distruge sufletul românesc au interzis limba română în şcoli, i-au urmărit şi închis pe cei care vroiau să-i înveţe româneşte pe copii sau pe adulţi.

În Transilvania, mai mult de zece mii de persoane, dintre cele mai inteligente, au fost exterminate prin atrocităţi care nu pot fi descrise.

Se potriveşte perfect maxima contelui de Luxemburg: Ucideţi, dar să nu lăsaţi nicio urmă!

Iar persecuţiile despre care vă vorbesc datează dinainte de războiul pe care Kaiserul l-a provocat prin mijloace infame. Pentru că astăzi ştim că asasinatul de la Sarajevo al prinţului moştenitor Franz Ferdinand a fost un complot între Berlin, Viena şi Budapesta şi comis cu o perfidie oribilă la ordinul contelui Tisza, sufletul belstemat al Kaiserului.

– De ce aceşti complici au decis acest asasinat?

– Pentru că prinţul moştenitor al Austriei a refuzat categoric participarea la marele război pe care Wilhelm al II-lea vroia să-l declanşeze cu orice preţ şi cât mai repede.

Părintele Lucaciu mai adaugă câteva detalii ca să justifice afirmaţiile sale privind culpabilitatea complicilor din Berlin, Viena şi Budapesta şi în faţa unei asemenea crime perfide, marele patriot cu sufletul cinstit şi mândru, cuprins de indignare stigmatizează această crimă în termeni arzători.

“Răbdare! Ceasul dreptăţii este aproape!”

****
Aşa cum am văzut în articolele de mai sus, Părintele Lucaciu era o personalitate familiară presei străine. De remarcat faptul că toate articolele sunt pozitive. Cum am spune astăzi, Vasile Lucaciu avea o imagine extrem de pozitivă şi se bucura de o celebritate de care puţini români au avut parte.