Asculta acest articolNu știm cum și-a imaginat Liviu Dragnea că va fi primit “Experimentul Olguța”. În orice caz, nu cu un val de nemulțumiri și refuz aproape în masă. Revoluția fiscală, cum cu mândrie a fost prezentat proiectul legii salarizării, este un punct de răscruce nu pentru salariații din România, ci schimbă întreaga percepție față de posibilitățile de a guverna ale PSD.
Dacă în SUA crearea prea rapidă a unui număr de 200.000 de locuri de muncă și majorarea unor venituri au creat un șoc în economie soldat cu scăderea bruscă a bursei, șocul la care este expus mediul de afaceri din România în urma “revoluției fiscale” este greu de apreciat.
Creșterea economică de 7% a fost confundată cu o mină de aur de pe urma căreia se puteau majora salariile cu 20-25% în 2017 și cu alte câteva procente în 2018. Tot pe seama aceleiași creșteri economice de 7% s-au făcut o serie de promisiuni privind scăderea unor impozite și taxe. Dacă se mai pune la socoteală și angajarea unui număr de 70.000 de persoane în sectorul de stat, avem o parte a tabloului care a străluminat mintea economică a specialiștilor PSD. Sigur, toate acestea trebuie puse în relație cu lipsa de investiții publice.
Adică PSD s-a trezit cu un coș de ouă pe care nu le-a mai pus sub cloșcă, dar a promis carne de pui în plus.
În fața acestei realități reforma Justiției, cu tot scandalul din jurul ei, trece în plan secundar. Guvernul PSD-ALDE vede deocamdată partea plină a paharului. Majorarea salariului minim, plata completă a contribuțiilor sociale din contractele part-time, din drepturile de autor, din chirii și dividende indică o încasare mai mare la buget. Din care PSD consideră că va face minuni. Împrumuturile uriașe vor continua să fie centura de siguranță la care va recurge guvernul când se va simți mai acut lipsa de bani pentru salarii și pensii. Ca și în 2017, pentru susținerea creșterii economice, prognozată între 4 și 6%, se mizează pe consum.
Lucrurile se complică de la o zi la alta. Ordonanța de urgență prin care statul plătește diferența de plată pentru contractele de jumătate de normă vine să cârpească o lege. Angajații din IT urmează să primească și ei ajutoare de stat.
Acum este momentul ca opoziția să prezinte o alternativă la actuala guvernare. PNL a primit un cadou nesperat. O pleașcă. Gradul de nemulțumire a atins o cotă atât de înaltă încât este suficientă o scânteie pentru a detona poziția privilegiată a PSD-ului de până acum.
Sarabanda promisiunilor continuă. PSD nu se mai poate opri. Din martie promite majorarea salariilor din Sănătate. Cu 70%. Un medic va lua și patru mii de euro pe lună. Ce vor zice profesorii? Vor cere și ei majorări. Li se va promite și lor. Tactica PSD este simplă: se promite necontenit. Vor urma pensiile. La final, când se va trage linie, se va observa că nu s-a dat, ci s-a luat. Prețurile țin pasul cu promisiunile.
Nemulțumirile sociale au alt calibru și alt impact față de cele legate de independența justiției și statul de drept. Până la urmă vocea celor care cer mai multă pâine, salarii mai mari, pensii mai mari, se va uni cu sloganele, mai mult sau mai puțin ironice, ale celor care protestează în stradă pentru ideea statului de drept.
