Asculta acest articolAtmosfera socială, economică şi mai ales politică se înveninează tot mai mult. Starea naţiei este de la proastă în jos. Pe măsură ce se emit tot mai multe sentinţe morale, dar şi penale, imoralitatea, infracţionalitatea, corupţia, depravarea, cresc, atingând un grad de dezvoltare greu de imaginat într-o ţară democratică. Corupţia parcă se hrăneşte din lupta anti-corupţie. Se pune la îndoială onestitatea fiecărui funcţionar public, a fiecărui politician, a fiecărui cetăţean în ultimă instanţă. Am ajuns atât de jos încât se afirmă în gura mare că însăşi cerceterea penală este penală în sine.
Mai pe scurt, se pune la îndoială existenţa statului de drept. Goya, celebrul pictor, spunea în cea mai întunecată perioadă din secolul luminilor: “Detenţia este la fel de barbară ca delictul”. Verdictul acesta ar putea fi atârnat pe fronstispiciile închisorilor din România. La o adică, după câtă publicitate negativă ne facem, ar putea deveni şi un brand de ţară.
A încerca să dai o turnură logică situaţiei actuale a României este la fel de absurd cu a încerca să numeri furnicile dintr-o pădure. Nu putem face nici o statistică a copacilor care au fost tăiaţi ilegal, precum nu am fost în stare să ne numărăm nici pe noi înşine. Ne aducem aminte de scandalul iscat pe marginea numărului cetăţenilor cu drept de vot din timpul referendumului pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Pornind de la aceste neputinţe simple, ne putem face o imagine despre starea în care ne aflăm.
Nici pe deplin în UE, nici afară, presaţi de toate organismele euro-atlantice, jecmăniţi de oricine nu are buletin de România, de mai bine de un sfert de secol, urmând preceptele unei etici în alb/negru, fierbem în suc propriu. Din când în când invocăm principiul simetriei. Adică, dacă tu treci pe roşu eud e ce să stau la stop ca prostul? Dacă tu furi, eu de ce să nu fur? Săltând întrebarea la o etapă mai elevată, desigur de orodin politici, principiul simetriei poate da rezultate remarcabile. Astfel Liviu Dragnea ajunge la o logică imbatabilă: Dacă voi aveţi directorul SRI, noi trebuie să avem directorul SIE. Aşadar, dacă directorul unui serviciu secret este condus de un om de la PNL, celălalt serviciu secret trebuie condus de un om de la PSD. Mai simplu de atât nu se poate. Nici Solomon nu ar fi putut face o judecată, speculativă desigur, mai dreaptă. În cazul nostru rolul lui Solomon este jucat de preşedintele Klaus Iohannis, cele două femei sunt PSD şi PNL, iar copilul este România.
Este firesc în situaţia în care se află ţara noastră azi să se pună întrebarea, desigur retorică, de ce am ajuns aici şi ce au păzit serviciile secrete? Nu punem o astfel de întrebare. Este însă la fel de firesc să ne întrebăm dacă aceste servicii ar fi putut face mai mult şi dacă nu au făcut de ce n-au făcut. Tot Goya zice: “Dacă este nevinovat atunci să fie executat imediat”.
S-ar părea că datorită eticii în alb/negru pe care am adoptat-o tacit ne-am cam lăsat conduşi după un astfel de verdict. Nu au fost executaţi oameni, ci proiecte. Am executat industria minieră, sistemul bancar, agricultura autohtonă. Au fost executaţi banii pentru autostrăzi, dar a intrat măcar un singur individ în puşcărie? Acolo este adevărata corupţie, în fundul gropilor care ar fi trebuit să fie demult autostrăzi. Dacă PSD va obţine conducerea SIE se vor regla disfuncţionalităţile? Sau, cine ştie, PSD va avea acces la secretele în care sunt învăluite multinaţionalele, la fel cum PNL, deţinând şefia SRI, are acces la toate informaţiile interne? Principiul simetriei, invocat de Liviu Dragnea, nu face altceva decât să îngroaşe liniile groteşti ale unei etici politice simpliste, în care albul unui pesedist devine negrul unui penelist şi invers.
