Asculta acest articolAcum câteva zile, cu ocazia unei expoziţii de tehnică militară, preşedintele Franţei afirma că se trece la o “economie de război”. Expresia în sine este de natură să îngrozească lumea. Ce înseamnă “economie de război”? Ce a vrut să spună Emmanuel Macron? Că fabricile şi uzinele cu profil industrial în loc să producă strunguri, unelte agricole, vor deschide linii de producere a armelor letale.
În loc de autoturisme Ford va face autocamioane militare, aşa cum a fabricat în timpul celui de-al doilea război mondial, livrându-le deopotrivă armatei aliaţilor şi armatei germane.
Industria de război înseamnă comenzi sigure din partea guvernelor, poate şi scutire de taxe şi impozite. Din păcate, România nu a mai dat atenţie industriei militare şi multe fabrici au fost închise. Nu cu multă vreme în urmă, în 14 februarie au fost şi proteste la fabrica de armament din Cugir. Peste zece zile, la 24 februarie Rusia invada Ucraina.
Chiar şi în timp de pace industria militară înfloreşte. Se fabrică arme, tot mai multe arme, pentru descurajarea eventualilor inamici. Statele Unite şi ţările NATO vor să descurajeze Federaţia Rusă, iar ruşii vor să-i descurajeze pe americani.
Odată cu sfârşitul războiului rece, cursa înarmărilor a continuat când mai la vedere, când mai pe ascuns. Pe măsură ce vechea tehnică de luptă trimisă pe frontul ucrainean este distrusă de ruşi, în mare parte depăşită tehnic şi moral, Ucraina cere Alianţei Nord-Atlantice arme de ultimă oră ca să facă faţă armatei ruse.
Dacă preşedintele Franţei declară public că se trece la o economie de război înseamnă că războiul este planificat să continue. Până când? Până la prăbuşirea economiei ruse şi scoaterea Federaţiei Ruse din rândul marilor puteri militare.
Vladimir Putin, conştient de diferenţa de forţe dintre ţara lui şi ţările NATO nu are altă soluţie decât să ameninţe că va folosi armele nucleare. Oricât de paranoic ar fi, preşedintele Putin ştie că folosirea armei nucleare înseamnă şi distrugerea celui care recurge la ea.
Prin urmare, războiul va continua în formula clasică deja consacrată. Armata rusă va continua să distrugă pas cu pas Ucraina, până o va transforma într-o ruină, iar armata ucraineană va răspunde ucigând soldaţii ruşi şi distrugând cât mai multă tehnică de luptă a armatei invadatoare.
Cum preşedintele Zelenski este încurajat să nu cedeze, războiul va fi întreţinut atâta vreme cât ucrainenii vor continua să lupte pentru a-şi apăra ţara.
Lucrurile se complică după înaintarea dosarului de aderare la Uniunea Europeană a fostei ţări din fostul URSS. Putin va reacţiona în forţă, aşa cum a făcut după adoptarea sancţiunilor împotriva Rusiei.
Efectul de bumerang nu s-a lăsat mult aşteptat. Sancţiunile împotriva Rusiei lovesc puternic întreaga economie europeană. Nu există sector care să nu resimtă efectul sancţiunilor care ar fi trebuit să descurajeze Rusia. Scumpirile fără precedent a energiei, a carburanţilor şi gazului, aruncă în criză ţări puternice din punct de vedere economic. Germania, Franţa, Italia nu sunt departe de intrarea în recesiune.
Preţurile în creştere probabil vor scoate populaţia în stradă. O revoltă populară este mai degrabă previzibilă în ţările UE decât în Federaţia Rusă. Primele proteste ale populaţiei au fost înăbuşite de puternicul sistem de opresiune de la Moscova.
Când preşedintele Franţei avansa ideea că se trece la o economie de război avea în vedere faptul că o revoltă populară anti-Putin este exclusă şi prin urmare ne aflăm în faţa unui război de lungă durată. Poate că în curând şi preşedintele Klaus Iohannis va anunţa populaţia că se trece la economia de război.
