DREPTURI PENTRU ROMÂNII DIN UCRAINA

Asculta acest articol

Aproape 500 000 de români trăiesc în Ucraina și sunt loiali acestui stat. Statul vecin nu se mulțumește cu loialitatea acestora ci a trecut oficial la deznaționalizarea lor. În regiunea Odessa deznaționalizarea a început după independența Ucrainei și s-a intensificat după semnarea tratatului de prietenie cu România prin impunerea limbii „moldovenești” în locul celei române, după modelul autorităților rusofone din Tiraspol. În regiunile Cernăuți și Transcarpatia, unde situația românilor era rezonabilă până recent, s-a pregătit de câțiva ani și se pregătește în continuare în privința educației, a presei și a funcționării limbilor o legislație care duce explicit la pierderea drepturilor naționale avute până în prezent.

Doamna ministru Grinevyci a declarat că „Ucraina nu va modifica articolul 7 din „Legea educaţiei” deoarece concluzia Comisiei de la Veneția nu o obligă să modifice acest articol 7. În Uniunea Europeană nu există standarde unice în privința educației în limba maternă. Există situații, ca Franța și Grecia, în care nu se învață deloc în limba minorităților și există situații ca România în care minorităților le sunt asigurate drepturi la standarde înalte.
Românii din Ucraina își doresc în Ucraina drepturi ca ale minorităților din România și nu drepturi ca ale minoritarilor din Franța sau Grecia.
Cerem ferm ca proaspăta lege a educației din Ucraina să se modifice urgent astfel încât în limba română să se predea în regiunile Cernăuți, Odessa și Transcarpatia într-un număr de școli proporțional cu procentul românilor/moldovenilor de la ultimul recensământ, iar limba de stat ucraineană să fie studiată exact în numărul de ore în care și în România se studiază româna în școlile minoritare.
Să nu se negocieze cu Kievul nicio oră de limbă română mai puțin în Ucraina decât orele de limbă maternă a minorităților în România. Să nu se accepte discursuri „liniștitoare” cum că nu se vor închide școlile din satele românești. Este clar că nu se vor închide și nu se vor dărâma ci problema este că legea în vigoare prevede reducerea drastică a numărului de ore în limba română din aceste școli. Dacă la liceu limba de studiu de bază va fi ucraineana nu va mai fi motivație ca în ciclul primar sau gimnazial să se studieze în română. Părinții nu vor mai dori limbă maternă în ciclul primar dacă la liceu limba de bază va fi ucraineana și dacă la universitate se va studia exclusiv în ucraineană.
Să se ceară neapărat și studiu în limba română în universitățile ucrainene din Cernăuți, Izmail, Odessa și Ujgorod așa cum minoritarii din România au la universitățile din Cluj, la pachet cu recunoașterea studiilor urmate în România. Prin tratatul din 1997 dintre România și Ucraina, partea ucraineană s-a angajat să deschidă la Cernăuți o universitate multiculturală. În acel moment România nu se afla în UE și nu avea cum să someze Ucraina să își respecte angajamentul. Acum România poate valorifica avantajul că este în UE pentru a cere Ucrainei să își îndeplinească această obligație bilaterală veche și neonorată. Acum România are drept de veto la intrarea Ucrainei în UE. În următorii 200 de ani România nu va mai avea acest ascendent asupra țărilor vecine nemembre UE. Să se folosească acest avantaj, unic în istorie, pentru a determina țările vecine României să acorde drepturi românilor de acolo la standarde pe care România însăși le aplică minorităților.
În România minoritățile au în orar peste 90% limbă maternă. Așa trebuie să fie și în regiunile Cernăuți, Odessa și Transcarpatia. Nici cu un procent mai puțin, indiferent ce a zis Comisia de la Veneția. Trebuie să se spună clar Ucrainei că România are drept de veto la intrarea acesteia în UE și că va uza de acest drept dacă românilor din Ucraina nu li se vor asigura urgent în lege același statut pe care îl au minoritățile în România chiar dacă altfel zice Comisia de la Veneția.
Trebuie să se ceară răspicat ca și în regiunea Odessa (unde la recensăminte românii se declară tradițional „moldoveni”) să se studieze limba română și nu moldovenească, din următoarele motive:
a)pentru că și moldovenii din R.Moldova studiază în toate școlile exclusiv limba română și nu moldovenească;
b)pentru că în România și cei care se declară tradițional ruteni învață doar ucraineana (din respect față de statul ucrainean);
c)pentru că în chiar regiunea Odessa s-a studiat în anii trecuți limba română sau „limba română/moldovenească” și că abia în anii din urmă se fac presiuni ca pe manuale să apară doar „limba moldovenească”;
Să se ceară răspicat Ucrainei să reintroducă limba română în școlile din care aceasta a fost scoasă după independența Ucrainei.
Să se ceară răspicat Ucrainei ca să introducă limba română și în localități urbane spre care au migrat românii din satele apropiate. Trebuie să existe școli românești și în orașul Odessa și în orașul Izmail și în orașul Reni și în localități din estul Nistrului etc. (localități unde procentul sau numărul românilor/moldovenilor nu este neglijabil).
România depășește cu mult standardele cerute de Comisia de la Veneția în ceea ce privește învățământul în limbile minorităților și de aceea să solicite același lucru și țării prietene Ucraina. Problema minorității române din Ucraina este o problemă bilaterală și nu una după prevederi ale vreunei comisii care are standarde mai joase decât cele din România.
Este falsă problema reciprocității înguste dintre „românii din Ucraina și ucrainenii din România” fiindcă sunt 500 000 români/moldoveni în Ucraina la doar 50 000 ucraineni în România. România ar fi ipocrită dacă ar da, pe principiul „reciprocității”, doar atâtea școli de limbă maghiară în România câte școli de limbă română sunt în Ungaria. Ar fi nedrept fiindcă în România sunt de zeci și zeci de ori mai mulți maghiari decât români sunt în Ungaria.
Trebuie să se convingă/someze Ucraina să adopte exact aceleași standarde pentru minorități pe care le are România, fără nicio derogare.
Trebuie să se convingă/someze Ucraina că România va uza de dreptul său de veto în UE dacă acest pachet de cereri legitime nu se va implementa urgent. Trebuie să fie convinși vecinii și prietenii ucraineni că această cerere nu este un moft al României ci că acestea sunt în România standarde și valori firești pentru minorități, standarde și valori aplicate de stat cu bună credință și acceptate de majoritatea română și că niciun guvernant/diplomat român nu se poate dezice de ele nici în fața propriului popor, nici în fața minorităților din România, nici în fața comunităților românești de peste hotare, nici în fața Europei și nici în fața istoriei.
Istoria va puncta negativ dacă România nu a valorificat conjunctura în care putea impune țărilor din jur nemembre UE să aplice aceleași standarde minorităților românești pe care ea însăși le aplică minoritarilor.
Să nu se accepte scăderea standardelor care li se aplică românilor de peste hotare tocmai în conjunctura în care s-ar putea impune standarde mult mai înalte pentru ei.