Asculta acest articolCuvântul de ordine: să adunăm cât mai mulți bani la bugetul centralizat. Coaliția PSD se confruntă cu propriul program de guvernare. După ce a promis o relaxare fiscală cum nu s-a mai văzut, concomitent cu majorări de pensii și salarii pentru toată lumea, PSD a urcat atât de sus în preferințele românilor încât restul partidelor s-au văzut ca niște mușuroaie de furnici de la înălțimea unui bloc cu zece etaje. Nu spun mai multe etaje pentru că, deocamdată, nu avem zgârie-nori.
Împărțeala a ținut câtă vreme nu s-a uitat nimeni la sacul cu bani. Dar, ce să vezi? Sacul este gol. După zece luni de guvernare în care s-au cam tăiat găinile care făceau ouă, guvernul Tudose, ceva mai realist decât partidul, ajunge la concluzia simplă că trebuie să adune mai mulți bani nu doar pentru transpunerea în practică a promisiunilor electorale, ci și pentru a ține în stare de funcționare imensul mecanism al statului.
Scumpirea carburanților, a curentului electric, a gazelor în prag de iarnă sunt deja câștiguri sigure ale actualei guvernări. Dar este prea puțin. Mai poate fi stors ceva de la TVA-ul în split.
Goana după bani a devenit principala preocupare a guvernului. A demarat un adevărat concurs de idei. Un cunoscut parlamentar a descoperit să nu sunt impozitate oăule din gospodăriile țăranilor, pe când cele de la ferme sunt taxate și impozitate. S-a umblat la toate taxele posibile și imposibile și s-a ajuns la concluzia că un 2% dacă se numește “taxă de solidaritate” va trece aproape neobservată de contribuabili. Cum ministrul de Finanțe se exprimă mai greu, poate și pentru că nici nu pricepe cum de s-a ajuns la fundul sacului, foarte probabil că demiterea lui va salva taxa de solidaritate. Un 2% din toate salariile nu atinge valoarea a 2% din PIB pentru Apărare, dar pentru un guvern disperat ar însemna ceva.
Nu pentru multă vreme pentru că sunt deschise prea multe robinete din care curg banii adunați de la contribuabili. De pildă funcția cu care a fost cadorisit fostul prim ministru Sorin Grindeanu costă 10.000 de euro pe lună. Un salariu bun pentru un răzvrătit care nu s-a lăsat desprins de pe scaunul de premier decât în urma unei moțiuni de cenzură din partea propriului partid. După cum se vede, PSD este un partid milos, care nu poartă pică nici celor care îl supără rău de tot.
Această întâmplare cu final fericit nu este altceva decât unul din gesturile simbolice care caracterizează această guvernare. Bine ar fi să nu devină una de tristă amintire. Nu pentru că ar muri cineva de grija unor partide, fie ele și PSD și ALDE, ci pentru că țara aceasta nu merită să fie un câmp de experiențe pentru tot felul de aventurieri.
Aparent, în mod neașteptat, cei care se revoltă sunt exact cei pe care PSD a crezut că îi va atrage de partea sa prin măsurile fără rațiune economică pe care le ia. Sindicatele încep să se dezmeticească. Bugetarii, după ce au primit salarii la care nici nu visau, văd că tocmai salariile lor au condus la creșterea prețurilor. Nu se prea știe unde a reușit și unde a dat greș cele două guverne din aceste zece luni. Este greu de aflat dacă liderii partidelor de guvernare înțeleg exact ce au făcut și ce au de făcut în continuare. Nu știm dacă domnul Liviu Dragnea poate spune ca un fost celebru personaj: dormiți liniștiți, PSD adună bani pentru voi! De unde? Tot de la voi!
