Asculta acest articolTrei ştiri au zguduit în aceste zile internetul: posibila arestare a lui Donald Trump, acuzat că a plătit o starletă porno să tacă din gură, accidentarea lui Dan Barna pe trotinetă şi atacarea cu pietre a masculului Tică, soul lebedei care trăieşte de 12 ani pe un lac din Târgu Jiu.
Toti trei, bărbati, respectiv mascul, în feluri diferite, aflai în trei puncte diferite ale globului pământesc.
Analizându-l pe fiecare în parte, cel mai onorabil, ba chiar cu o aureolă de victimă nevinovată iese Tică, masculul de lebădă din Târgu Jiu.
Dan Barna, fostul preşedinte USR, fost viceprim ministru în guvernul Cîu, a fost accidentat pe trecerea de pietoni, în timp ce traversa pe culoarea roşie, aburcat pe o trotinetă. Actual deputat, într-o societate normală, ar trebui să-şi dea demisia de onoare. Poate pare o sanciune drastică, dar ce exemplu dă el copiilor care merg pe trotinete? Să treacă pe culoarea roşie a semaforului? De aici, de jos, ar trebui începută revoluia morală a societăii româneşti, dominată de o clasă politică pentru care legile sunt făcute pentru a le încălca ei. De la lebăda lovită cu pietre de tineri cam de genul deputatului Dan Barna, conducător de trotinetă, fost candidat prezidenial din partea USR-PLUS, să trecem la Donald Trump. Zgomotosul Trump, poate cel mai avid de putere dintre ultimii preşedini ai SUA, se numără printre puinii preşedini americani care nu a reuşit să câştige două mandate la rând.
Dintre preşedinii României, cel mai avid de putere s-a dovedit a fi Ion Iliescu. Rămâne pentru istorie o problemă dacă al treilea mandat prezidenial, dintre 2000 şi 2004, a fost constituional.
Dacă Ion Iliescu a fost avid de putere ce să spunem despre Traian Băsescu? S-a luptat până-n ultima clipă să rămână în viaa politică şi după cele două mandate. A tulburat apele în PDL, rupând din fostul lui partid o bucăică, pentru a-şi face propria jucărie, PMP.
A candidat la euroalegeri, iar acum stă pe gânduri dacă să candideze sau nu la un nou mandat de primar general al Capitalei. În total contrast cu Iliescu şi Băsescu, a fost preşedintele Emil Constantinescu. După un singur mandat s-a dat învins şi a lăsat baltă PN|-CD, partidul al cărui candidat a fost. Cel de-al patrulea preşedinte, Klaus Iohannis, îşi duce în pas lent, fără grabă, cel de-al doilea mandat prezidedenial, candidând pe listele aceluiaşi partid, PNL.
Făcând o mică paralelă cu Donald Trump, numai la Traian Băsescu îi putem găsi puncte comune. Printre deosebiri trebuie, desigur, marcată lipsa de apetit a preşedintelui Băsescu pentru starlete porno. Dar, surpriză! Procesul în care a fost atras Donald Trump, în loc să-i micşoreze şansa de a fi desemnat candidat prezidenial de Partidul Republican, îi măresc şansele în faa contracandidatului Ron DeSantis. Ceea ce lipseşte partidelor din România este această competiie internă pentru candidatul prezidenial.
Să ne imaginăm că acum ar începe concursul pentru cel mai potrivit candidat la preşedinia României în PNL. Mai mult decât o cutumă, mai mult decât o tradiie, s-a instaurat o regulă de aur, literă de evanghelie, ca preşedintele partidului să fie candidat la funcţia de preşedinte al României, preşedintele organizaiei judeene de partid să fie candidat la funcia de preşedinte de consiliu judeţean, preşedintele organizaiei muncipale să fie candidatul partidului la funcia de primar, preşedintele organizaiei comunale să fie candidatul partidului la funcia de primar. Ce competiie mai există într-un partid, dacă regula este ca şeful fiecărei organizaii, de sus până jos, să ocupe funciile importante din administraie?
Aşa s-a ajuns în situaia ca partidele să fie confiscate de câte un grup, în frunte cu un mascul politic dominant. Baronii locali din vremea lui Adrian Năstase sunt mici copii faă de castele de acum. Aristocratul feudal, dar şi nomenclaturiştii din vremea lui Ceauşescu au motive să-i invidieze pe aceşti lorzi ai democraiei reprezentative care, în realitate, se reprezintă pe ei înşişi şi îşi urmăresc numai interesele proprii şi de grup.
Lebăda de la Târgu Jiu avea mai multe drepturi decât un cetăean de rând. Sigur că au venit nişte tineri ne-educai care au lovit-o pe biata lebădă cu pietre până a ajuns într-un dispensar veterinar. Asta este lumea în care trăim. Până la urmă, când populaia nu va mai putea suporta abuzurile se va ajunge la revolte. Ca în Frana, ca în alte ări care treceau drept modele de democraie. În cei 33 de ani de democraie s-a creat o super-clasă de privilegiai. 13.000 de români primesc indemnizaii de revoluionari. Unii s-au trezit prin anul 2006 că au luptat la revoluia din decembrie 1989. Drept recompensă primesc vreo 2.000 de lei pe lună. Pensiile speciale, ale magistrailor, ale militarilor pensionai înainte de a împlini 50 de ani, reangajai la stat nu sunt altceva decât consecinele unei legislaii strâmbe, ale unor legi cu dedicaie.
Numai în momente de criză majoră se pune întrebarea: ce-i de făcut? Încă o revoluie, se spunea prin anii 1990-1991. Pentru ce? Ca să apară ali şi ali revoluionari plătii, să apară o nouă generaie de pensionari de lux?
Dar să ne întorcem la tema noastră iniială, la cei doi bărbaţi, Trump şi Barna, şi la lebădoiul Ticu din Târgu Jiu. Ce ar fi dacă toi ne-am lua câte o trotinetă şi ne-am plimba prin oraş fără să inem seama de culorea roşie a semaforului? Până la urmă trebuie să-l înelegem şi pe Dan Barna. Poate omul a ajuns să se plimbe cu trotineta prin oraş din disperare, având remuşcări că nu şi-a putut menine partidul la guvernare.
Poate că şi Donald Trump, cât pare el de zbanghiu, are o presimire că Statele Unite se îndreaptă într-o direcţie greşită prelungind războiul din Ucraina.
S-ar părea că doar Tică, bărbatul lebedei din Târgu Jiu, este o victimă nevinovată. Noroc că în alte oraşe nu sunt lebede pentru că s-ar găsi derbedei care să arunce cu pietre în ele.
Fii primul care comentează