Doi foști premieri ambițioși

Asculta acest articol

Doi foști premieri au rămas pe dinafară după ce s-a investit în ei o mare doză de încredere. Dacian Cioloș a fost primit ca o soluție non-politică după ce s-a descoperit că “politically correct” poate distruge lumea. Al doilea premier pus pe tușă, Victor Ponta, a fost port drapelul campaniei electorale PSD pentru alegerile parlamentare din 2016. Între cei doi nu pot fi găsite puncte comune. Unul aleargă ( de unul singur) pe dreapta, al doilea aleargă pe stânga, tot de unul singur.

Nu-l mai punem la socoteală pe al treilea premier, intrat într-un fel de șomaj politic. Sorin Grindeanu este pe nicăieri, ca Vida Geza. Nu mergem mai departe spre premierul cu statut special, Mihai Răzvan Ungureanu. Intrat în zona ocultă a serviciilor secrete, MRU nu se mai regăsește în niciun proiect politic la vedere.

Lista premierilor care nu mai înseamnă nimic din punct de vedere politic se continuă cu Victor Ciorbea și Adrian Năstase, ca să numim doi dintre cei mai puternici oameni politici la vremea lor. Emil Boc se înscrie în alt registru politic. Salvarea lui a constat în faptul că s-a retras la timp din politica la vârf, la Cluj.

Doi dintre cei mai sus invocați nu se dau învinși. Victor Ponta, după ce a mirosit puterea absolută, aflându-se la un pas de funcția de președinte la o vârstă la care alții încă frecventează discotecile, a fost pus pe linie moartă de Liviu Dragnea. Neîmpăcându-se cu statutul de membru de rând al PSD, Ponta caută o cale de a ieși în evidență, prinzând ceva din gloria de altădată. Cea mai la îndemână soluție este înființarea unui partid. Se va lansa în luna septembrie.

Platforma este previzibilă din câteva declarații. Noi, zice Victor Ponta, nu suntem naționaliști, dar suntem patrioți. Dată fiind relația lui cu Erdogan, președintele Turciei, s-a tras concluzia că mizează pe un partid la modă în Europa, un partid naționalist. Este cea mai facilă modalitate de a te face remarcat. Înjuri puțin ungurii, te răstești la multinaționale și platforma este gata. Mai ales dacă lideri precum Kelemen Hunor le dau apă la moară prin declarații cu aparență radicală.

Dacian Cioloș este abonat la aceeași sursă. Platforma lui România 100 face o trimitere transparentă la Centenarul României. Nu a prins la alegerile din 2016, dar asta nu-l împiedică să-și încerce norocul în 2018, când se împlinesc o sută de ani de la Unire.

Dacian Cioloș nu pornește de la zero. USR, o formațiune politică de amatori, a intrat în criză. Liderul și-a dat demisia. Nicușor Dan nu are nimic de-a face cu politica. Cioloș profită de degringolada din USR și s-a gândit la o fuziune. În fruntea unei mișcări politice, practic a unei stări de spirit, Dacian Cioloș are șansa de a intra pe ușa din spate la masa principalelor forțe poltice ale momentului. USR are un procent substanțial de parlamentari.

Este cel mai mare dintre partidele mici. În fruntea a cel puțin 10% dintre parlamentari, Dacian Cioloș va avea un cuvânt greu de spus în cazul unor translatări politice între partidele parlamentare. PNL va avea în coastă un partid puternic, nu a adunătură de ONG-iști. Ludovic Orban va avea în Dacian Cioloș un concurent serios.

Mai puțin clare sunt șansele lui Victor Ponta. Dacă va reuși să rupă din PSD partea radicală, cu predispoziții spre un naționalism activ, partidul proiectat de Ponta se poate alinia formațiunilor extremiste din Europa, cu o foarte mare priză la public. Un posibil model ar putea fi nu doar platforma lui Erdogan, ci și FIDESZ-ul lui Viktor Orban.