Asculta acest articolO neobișnuită dispută a apărut între primul ministru și ministrul de Interne. Obiectul disputei este, la rândul său, neobișnuit. Mihai Tudose a acuzat-o pe Carmen Dan că l-a mințit. Precizând că el nu mai poate lucra cu un om care îl minte, premierul i-a sugerat în mod public să-și dea demisia. A mai adăugat și un “dacă i se va da voie”, o trimitere nestrăvezie la Liviu Dragnea.
Lucrurile au luat o nouă turnură după ce Carmen Dan a prezentat un document prin care a demonstrat că nu a mințit, chestorul Ioniță acceptând în scris postul de șef al Poliției.
Minciuna consta în faptul că respectivul chestor nu ar accepta funcția.
De aici încolo începe adevărata bătălie. Miezul scandalului îl reprezintă polițistul violator și pedofil. Și-a început șirul de infracțiuni în 2009. A continuat, deși a fost prins de câteva ori. Cum a fost posibil? L-a apărat cineva pe violator sau sistemul este nefuncțional, constituindu-se într-un fel de castă în care se mușamalizează infracțiunile?
Este prima și cea mai serioasă dezbatere din România pe marginea securității și siguranței cetățeanului. Acest caz depășește stadiul unui control de rutină, al unui raport pe care să-l prezinte șeful Poliției.
Adică exact omul care trebuie tras la răspundere pentru ceea ce s-a întâmplat în instituția pe care o conduce. Aici a greșit premierul Tudose, dându-i o săptămână să prezinte raportul. Ministrul Carmen Dan avea dreptate să-i ceară demiterea, cercetarea urmând să o facă alții.
Logic, etic, legal este ca anchetarea cazului să fie făcută de o echipă independentă, nu de cei care se află în culpă atâta vreme cât violatorul trebuia scos din poliție încă din decembrie 2016, când a fost prins asupra faptei. Asta este o discuție.
O cu totul altă discuție este situația creată în guvern și în coaliția de guvernare. Mihai Tudose și-a luat cu de la sine putere libertatea de a gândi o nouă direcție pe care ar trebui să o urmeze guvernul. A lansat o provocare propunând restructurarea guvernului.
Propunerea de reducere a numărului de ministere este bună, dar trebuia făcută înainte de adoptarea bugetului. De asemenea, decizia de a-i cere demisia unui ministru trebuia anunțată întâi la partid, apoi făcută public. Așa procedezi când ești un șef de guvern cuminte, conștient că ai fost numit pe funcție de un partid sau de o coaliție.
Când vrei să provoci un scandal procedezi ca Mihai Tudose. Nu contează cine are dreptate. Este o certitudine că în PSD există două tabere foarte distincte. Una este a premierului, alta a președintelui Dragnea. ALDE nu are altceva de făcut decât să privească de pe margine.
PSD are de rezolvat cel puțin două probleme. Una mai urgentă decât cealaltă. În primul rând trebuie să rezolve problema din Poliție, cea mai importantă instituție responsabilă de siguranța publică. Este o obligație mai urgentă decât problema internă din partid. Poate că acum ar fi nevoie de o comisie de anchetă parlamentară.
Dacă nu ne înșelăm, președintele țării are la rândul său o responsabilitate privind securitatea și siguranța cetățeanului. Iar când polițiștii devin violatori și pedofili situația este deosebit de gravă. Deocamdată președintele Iohannis tace. Nici măcar nu și-a arătat compasiunea față de familiile victimelor.
În acest moment nu contează cum se va tranșa criza, ci cât de repede. Dincolo de minciunile reale sau inventate, dincolo de interese politice și luptă pentru putere, dincolo de jocul de-a șefii Inspectoratului General al Poliției Române se află destinele a milioane de oameni.
