Asculta acest articolGrea prin inactivitate, prin timpii morți impuși de regulile instituite, campania este din punctul de vedere al majorității candidaților ca și trecută. Au spus ce au avut de spus în cercuri destul de mici.
Cum este interzisă organizarea de mitinguri, la fel ca adunările din fața bisericilor, partidele s-au acomodat la noua situație și și-au prezentat programele prin mijloacele de informare în masă. Cine s-a uitat la televizor și a citit ziarele are o șansă în plus să voteze în cunoștință de cauză. Persoanele mai puțin informate vor vota după cum va da Domnul. Și după cum le vor spune vecinii, prietenii și politicienii cu care s-au intersectat în cele aproape 30 de zile.
Indiferent cât de bine este informat sau cât de puține lucruri știe despre politică, partide și candidați, votul este egal. Votul savantului și analfabetului are aceeași greutate. Acesta este farmecul și secretul democrației. Teoretic, poate face din oricine primar sau consilier. Dacă nu ar exista preselecția pe care o fac partidele în precampanie, ar putea ajunge primarul unei localități oricare din locuitorii lui.
Alegerile se fac așa cum rezultă și din buletinele de vot, pe partide și independenți. Ele propun, poporul votează. Ce rezultă în urma votului vedem de un sfert de secol încoace. Uneori, ca la loz în plic, se mai câștigă. Sunt aleși oameni care știu ce au de făcut și prin întreaga lor activitate ajută la dezvoltarea și înfrumusețarea localității. Uneori, oamenii aleg prost. Cel ales nu se ridică la înălțimea așteptărilor și toată lumea înjură și este nemulțumită. Se așteaptă până la terminarea mandatului, apoi ciclul se reia. Vine alt primar care nu se ridică la înălțimea așteptărilor, vin alți consilieri cărora nu le pasă ce se întâmplă în jurul lor mulțumindu-se cu indemnizațiile pe care le iau în urma fiecărei ședințe.
În urmă cu mulți ani, pe la începuturi, populația României a fost revoltată de afirmațiile lui Silviu Brucan, fost comunist, care era de părere că vor trebui 20 de ani până oamenii vor învăța ce este democrația. Au trecut peste 20 de ani și încă nu știm ce se poate și ce nu se poate face în democrație. Nu se cunoaște în general raportul dintre drepturi și îndatoriri. Și în această campanie, ca și în cele de dinainte, nu s-au dezbătut probleme legate de drepturi și îndatoriri, despre limitele puterii și abuzul de putere. Toți suntem egali, dar parcă aleșii sunt ceva mai egali cu ei înșiși decât cu oamenii de rând. Așa-zisa democrație este expresia cea mai înaltă a egalității dintre oameni, dar poate crea și monștri. Sunt pline pușcăriile de oameni în care comunități întregi și-au pus speranțe. Alții așteaptă să le vină rândul. Personajele providențiale sunt din ce în ce mai rare. Dar poporul votează în continuare, speră că mâine va fi mai bine prin modul în care pune ștapila pe un semn electoral sau altul.
Trecem printr-o perioadă în care se văd mai mult imperfecțiunile sistemului democratic decât avantajele lui. Aceasta este și una dintre cauzele majore care îi fac pe cetățeni să nu se prezinte la vot. Refuză un drept pentru care înaintașii și-au dat viața. Acum votul a devenit o banalitate. Votezi după cum ai chef. Și alegi după cum te taie capul. Cei care sunt înscriși într-un partid știu ce au de făcut. Cei fără carnete de partid și fără simpatii clare, fac de fapt diferența dintre candidați și partide. |inând puțin partea partidelor, am putea spune că degeaba se chinuie să prezinte programe bune că lumea votează după criterii numai de ea știute. Niciodată nu poți ști ce este în capul unui alegător când decide să meargă sau nu la vot, cât pune ștampila pe un anumit partid. Ne place sau nu, alegerile sunt un fel de loterie. De multe ori câștigă cine se nimerește. Există o dictatură a bunului alegător, ca și o dictatură a celui care nu votează deloc, dar prin atitudinea lui influențează rezultatele alegerilor.
