Asculta acest articolPentru primari, şi în general pentru toţi aleşii, regimul Băsescu le-a oferit multe momente de nelinişte şi nesiguranţă. Aleşii cred că ANI şi DNA stau la căpătâiul lor, veghindu-le fiecare mişcare, urmărindu-i zi şi noapte, acasă, la serviciu, în concedii. Asta se deduce din puţinele înregistrări date publicităţii în câteva cazuri de corupţie celebre. Ascultatul telefoanelor a devenit o adevărată psihoză. Primarii, consilierii, preşedinţii şi vicepreşedinţii de consilii judeţene, funcţionarii, au ajuns să se teamă şi de umbra lor. Pentru ei, existenţa celor două instituţii înseamnă teroarea pe pământ. Nu-şi pun problema că fără ele ar fi un adevărat dezastru. Sub protecţia lui Băsescu, cele două instituţii par intangibile. Nimeni nu le pune la îndoială buna credinţă. Nu pentru că ar fi convinşi că în interiorul lor ar lucra numai persoane imaculate, ci pentru că se crede că beneficiază de înalta protecţie a preşedintelui Traian Băsescu şi a instituţiilor europene. Ca întotdeauna, adevărul este undeva pe la mijloc.
Odată cu plecarea preşedintelui Băsescu printre aleşi se induce ideea că teroarea se va termina şi vor putea face ce vor, fără teama ca DNA şi ANI îi vor urmări. Dar numai cu condiţia ca victoria în alegerile prezidenţiale să fie de partea PSD. Un preşedinte de dreapta se consideră că va continua politica lui Băsescu. Prin urmare, aleşii, majoritatea covârşitoare a aleşilor, ar fi logic să se înregimenteze în tabăra PSD. Din păcate pentru ei, primarii, preşedinţii de consilii judeţene, în parte şi consilierii, la fel cum erau legaţi ţăranii de glie, sunt legaţi de partidul pe lista căruia au candidat. Dacă părăsesc partidul îşi pierd funcţiile.
La doi ani de la alegerile locale, o mare parte dintre aleşi au relaţii proaste cu partidul, fiind doar formal membri. S-a înfiinţat PMP şi parte dintre primarii PDL sunt de partea partidului lui Băsescu. S-a spart USL şi o parte dintre liberalii nu mai vor să rămână în PNL preferând să treacă la PLR, partidul lui Tăriceanu. Mai există o categorie de aleşi care vor să se înscrie în PSD. Viaţa politică în judeţe este vie, plină de tensiuni şi conflicte.
Oamenii se ceartă, se formează din mers diverse grupuri de interese. Dar sunt împiedicaţi să acţioneze unitar pentru că fac parte din formaţiuni politice diferite. Se invocă faptul că nu se pot adopta hotărâri în consiliile locale, că primarii sunt puşi în situaţia de a nu mai putea accesa fonduri europene neavând asigurate majorităţile în consilii. Toate acestea se întâmplă pentru că primarii sunt legaţi de glie, la fel ca preşedinţii de consilii judeţene. Pentru a debloca situaţia PSD propune adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care să dea liber la alegerea partidului de fiecare ales. Legea aceasta cu totul specială ar urma să fie valabilă doar două săptămăni, apoi revenindu-se la forma veche.
Opoziţia, pe bună dreptate, este revoltată. PDL îşi va pierde o serie de primari, printre care şi pe Emil Boc. Un beneficiar al acestei legi ar fi şi Partidul Liberal Reformator al lui Călin Popescu Tăriceanu. ~n funcţie de câţi aleşi vor trece la PLR, o migraţie masivă ar conduce la refacerea USL. Deci miza este enormă. Dezrobirea primarilor va avea consecinţe în plan electoral, putând fi chiar elementul determinant în alegerea preşedintelui.
Nu este exclus nici efectul pervers. Adică totul să se întoarcă împotriva iniţiatorului. PSD are în acest sens experienţe dureroase. Modificând Constituţia pentru a-şi favoriza candidatul prezidenţial, prelungind mandatul de la patru la cinci ani, s-a trezit cu Traian Băsescu. A săpat groapa altuia şi a căzut în ea, unde a rămas timp de 10 ani. Dezrobirea primarilor ar putea fi o altă groapă.
