Asculta acest articolSe intră în linie dreaptă pentru adoptarea – sau cine știe – respingerea Legilor Justiției. S-a vorbit atât de mult și contradictoriu despre ele încât lumea a început să creadă că de modul în care vor fi finalizate depinde trecutul, prezentul și viitorul României.
Ca întotdeauna, în cazul unui interes general, lumea s-a împărțit în două tabere. Unii cred că acest pachet de legi proiectate de ministrul Tudorel Toader va fi sfârșitul independenței Justiției. Dimpotrivă, alții cred că odată adoptate se vor sfârși abuzurile și Justiția va intra în normalitate.
Este greu de spus că ne aflăm în fața a două curente de gândire. Singurul lucru sigur este că opiniile urmează direcțiile imprimate de partide. PSD, ca inițiator, având asigurată majoritatea parlamenară, este pornit să distrugă Sistemul. Evident, Sistemul înseamnă protocoalele de colaborare dintre DNA și SRI. Opoziția susține DNA, actuala conducere, atrage atenția că PSD și ALDE vor să-și subordoneze Justiția.
Situația este mult mai complicată tocmai pentru că o complică partidele și cei care au un interes direct. Dialogul dintre părți nu este sincer. Nu se pot prevedea nici consecințele pe care le vor avea modificările ce se vor opera. În intenție, fiecare lege este bună. În practică lucrurile stau altfel. Dar de aici până la acuzațiile că încă de la proiect printr-o lege se urmărește un interes particular este o cale lungă. Nu că nu s-ar fi întâmplat până acum. Avem o serie de legi făcute anume pentru cineva anume. O mulțime de organisme funcționează pe baza unor legi cu dedicație. Sunt în vigoare din primii ani de la marea schimbare din 1989. După aproape 30 de ani ar fi cazul să se facă o curățenie generală. Cine să o facă? Parlamentul, Guvernul, Justiția. Cum nu există un dialog sincer, nu există nicio speranță că în viitorul apropiat se va ajunge la o clarificare în domeniul legislativ.
Un element care unește cele trei puteri în stat, și unește și partidele, este tocmai nepăsarea generală. Nimănui nu-i pasă în mod sincer.
Sau poate este vorba despre o neputință. Mediocritatea a fost ridicată la rang de politică de stat. În toate domeniile. Ieri președintele Iohannis a ținut un discurs despre agricultură. A criticat agricultura la scara mică. I-a invitat pe tineri să se facă fermieri, a vorbit despre fondurile europene. Lucru neașteptat, l-a lăudat pe ministrul Agriculturii pentru că a reușit să dea subvențiile la timp și astfel s-au obținut producții record. Acesta este un început de dialog sincer. Până la urmă cu toate glumele care se fac pe seama ministrului care crede în oaie se văd și ceva rezultate. Omul crede în ceva.
De la Justiție la Agricultură este o distanță ca de la cer la pământ. Una este atrasă în jocul politic pentru putere, alta are puține valențe politice. Ambele pot avea implicații economice. Dacă produsele agricole românești sunt covârșite de cele din import un oarecare amestec în treburile Justiției vine din exterior. Asta se spune că se manifestă în anumite acțiuni împotriva capitaliștilor români, în timp ce străinii sunt la adăpost. Capitalul străin deține 70% din economie, plătește 40% din buget, firmele românești dețin 30% din economie, au o contribuție la buget de 60%, dar tot ei sunt și cei corupți. Străinii sunt curați ca apa sfințită. Numai că nu plătesc impozite la nivelul bietelor firme românești.
Nu știm dacă toate acestea își găsesc o explicație în actul de Justiție. Nu știm dacă după adoptarea acestor controversate legi ale Justiției se va schimba ceva în bine sau în rău.
