Asculta acest articolInteresant este că despre negocierile dintre PNL și PSD cel care a dat mai multe declarații este Florin Cîțu. Liderul PSD Marcel Ciolacu a preferat doar să puncteze câteva elemente de mare interes: creșterea pensiilor și majorarea salariului minim, în același timp propunând impozitarea progresivă.
PNL a interpretat această propunere ca o impozitare pe avere, o taxă pe lux, un impozit pe venitul global. Aici ar putea intra o sumedenie de bugetari, mulți dintre ei având case peste 120 de metri pătrați, dar și mașini scumpe.
PSD mai propune și o renegociere a PNRR. Florin Cîțu răspunde că nu mai este posibil, dar dacă PSD are influență la Comisia Europeană să facă acest lucru.
Ce a mai ieșit în evidență în timpul acestor negocieri? Același Florin Cîțu, devenit principalul comunicator al poziției PNL, afirmă că nu s-au demarat reforme în domeniile conduse de miniștrii USR. De aici ar rezulta că în alte sectoare s-au reformat, însă nu este așa. Nu s-au făcut reforme deloc nici în timpul premierului Ludovic Orban, nici în timpul mandatului lui Florin Cîțu.
O declarație oarecum scoasă din context pune PNL într-o situație dificilă. Este vorba despre reducerea personalului bugetar cu 25%. Asta ar însemna circa 300.000 de persoane. Să se angajeze la privat, zice Florin Cîțu. Deși nu s-a luat o decizie în acest sens, este clar că PSD se va opune. Se estimează că majoritatea aparatului bugetar face parte din electoratul PSD.
După cum se vede, cele două partide au opinii diferite în special în ceea ce privește aparatul bugetar de stat. O reformă în administrație nu-și atinge scopul dacă nu se ajunge la o reducere de cheltuieli. Iar cele mai mari cheltuieli se înregistrează la veniturile salariale, la sporuri. Chiar dacă PNL propune, din principiu, o reducere a cheltuielilor cu administrația, adevărul este că are un număr semnificativ de membri de partid în toate instituțiile statului. În unele sectoare chiar mai mulți ca PSD. Depinde cât de harnici au fost miniștrii, directorii generali, șefii de instituții.
În cazul în care guvernul PSD-PNL se va constitui, și nu există motive să nu se instaleze, va reîncepe o bătălie pentru funcții, de sus, din ministere, până jos la cele mai mici instituții. Fiecare partid va încerca să-și păstreze oamenii. Mai mult, va încerca să promoveze figuri noi, pentru că, indiferent cum va decurge guvernarea comună, în anul 2024 vor avea loc alegeri. Dacă alianța va dura până la următoarele alegeri, apar premizele unei alianțe și după alegerile din 2024. Un element perturbator al relațiilor dintre partide este președintele. După Emil Constantinescu, PNȚCD s-a dezintegrat, după Traian Băsescu a dispărut, ca entitate politică PDL, iar în timpul președintelui Klaus Iohannnis, nici PNL nu se simte prea bine. De notat că după Ion Iliescu, acum 20 de ani, niciun candidat PSD nu a câștigat prezidențialele. Rezultă de aici că ambele partide pot găsi motive pentru schimbarea formei de guvernământ, din republică semi-prezidențială în republică parlamentară.
Dacă PNL și PSD ajung la un punct comun privind rolul nefast al președintelui în relația cu partidele politice s-ar putea ca guvernarea liberal-social-democrată să aibă succes. De cine va depinde stabilitatea și liniștea politică în următorii trei ani? În primul rând de conducerile celor două partide. În al doilea rând de atitudinea, de imparțialitatea președintelui Iohannis.
În sfârșit, durabilitatea alianței de dreapta/stânga va depinde de încrederea pe care, după o perioadă, o va avea sau nu o va avea populația în cele două partide. Nu este exclus ca populația să constate că doar unul din cele două partide merită să guverneze.
