Datele CIA despre compoziţia etnică şi distribuţia populaţiei din România în 1948

Asculta acest articol

În documentele desecretizate de Agenţia Centrală de Informaţii a SUA se află şi informaţii privind Recensământul din ianuarie 1948. Din vastul document, publicat în 1951, am selectat cu prioritate date referitoare la zona din care face parte judeţul Satu Mare, pe care le redăm în cele ce urmează.

Recensământul din 1948

Recensământul din ianuarie 1948 relevă date despre totalul populaţiei din România, valoarea producţiei, densitatea populaţiei şi distribuţia pe sexe, vârstă şi naţionalitate, populaţia oraşelor şi a satelor, marile oraşe şi procentul de analfabetism în rândul populaţiei.
Anul 1948 a fost unul critic pentru România în ceea ce priveşte puterea autorităţii democratice-naţionale sub conducerea clasei muncitoare şi a Partidului Comunist Român. De asemenea, 1948 a reprezentat un nou pas în dezvoltarea economică şi politică a ţării. În lumina acestor fapte, recensământul populaţiei din 1948 va servi ca bază atât pentru evaluarea indicilor demografici cât şi pentru creşterea nivelului cultural şi material al populaţiei.
Conform rezultatelor ultimului recensământ, totalul populaţiei României la 25 ianuarie 1948 era de 15.873.000 persoane.
Din distribuţia populaţiei rezultă că în 1948 regiunea Crişana-Maramureş avea 1.391.672 persoane, faţă de 5.550.000 în anul 1930.

Distribuţia pe sate şi oraşe

În 1948, 23,4% din locuitori trăia în oraşe, restul populaţiei fiind concentrată în sate. În cei 18 ani de la recensământul din 1930 nu s-au înregistrat schimbări apreciabile în proporţia populaţiei din oraşe şi sate. Populaţia oraşelor a crescut cu doar 3,4 procente.
Circa două treimi (63,2%) din populaţia urbană este concentrată în 19 oraşe cu o medie a populaţiei de 30.000 sau mai mult. În celelalte 170 de aşezări urbane cu o medie a populaţiei sub 30,000 de locuitori, locuiesc 36,8% din populaţia urbană.
Oraşul Satu Mare avea 46,519.000 de locuitori în 1930, 52.006.000 în 1941 şi 44.767.000 în 1948.
În secolul XX, tendinţa spre reducerea sporului natural al populaţiei (de la 14,9 în 1921-1925 la 4,9 persoane în 1942) a condus la descreşterea mărimii familiilor. Astfel, în 1930, media unei familii din România consta în 4,31 membri; în 1948, doar 3,78 membri.

Distribuţia după originea etnică

În ceea ce priveşte distribuţia populaţiei în 1948 după originea naţională, la nivel de ţară, rezultă 13.597.613 (85,7%) români, 1.499.851 (9,4%) maghiari, 343.913 (2,2%) germani iar ceilalţi alte naţionalităţi.
Recensământul din 1948 relevă o apropiere a compoziţiei naţionale din acel an de cea premergătoare războiului, când românii constituiau 97% din populaţia totală. Cea mai mare schimbare apare în 1940, în legătură cu revenirea la URSS a Basarabiei, realipirea nordului Bucovinei la Ucraina şi revenirea sudului Dobrogei la Bulgaria. (…)
Populaţia maghiară s-a menţinut la nivelul anterior, de 9,4% din care 12,1% în oraşe şi 8,6% în sate. Pe departe, proporţia de unguri – 29% – trăiesc în Transilvania; în Banat 10%. În mai multe districte, ungurii constituie partea dominantă a populaţiei. De exemplu, în Ciuc, din 146.000 de locuitori, 127.000 sunt unguri, în Trei-Scaune, 121.000 din 138.000, în Odorhei, 123.000 din 127.000, iar în Mureş şi Cluj, ungurii reprezintă 50% din populaţie. Mari concentrări de unguri sunt semnalate în Banat şi Crişana-Maramureş (în districtul Satu Mare).
Populaţia maghiară, reprezentând cea mai vastă naţionalitate neromână din ţară, are acum acordate toate drepturile care sunt date altor naţionalităţi. Ei au propriii deputaţi în Marea Adunare Naţională, propriii reprezentanţi în administraţie şi în ramurile economice ale Guvernului, propriile şcoli elementare şi medii şi o universitate în Cluj, unde predarea se face în limba maghiară. Ei au de asemenea propriile teatre naţionale şi instituţii de publicaţii şi tipărituri.

Educaţia

Din 1930 până în 1948, proporţia de analfabetism în rândul populaţiei de peste 7 ani s-a redus de la 38,2 la 23,1 procente. Pentru a lichida analfabetismul, au fost deschise peste 14.000 de şcoli pentru muncitori şi ţărani.
La scurt timp după iniţierea acestei măsuri, fostele instituţii de învăţământ superior au fost reinstaurate, iar altele noi au fost deschise. Acum există cinci universităţi şi 45 de institute cu 126 de facultăţi în România. Instituţiile de educaţie superioară sunt localizate în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Galaţi, Câmpulung, Târgu-Mureş, Stalin (Braşov), Arad, Brad, Petroşani, Craiova etc.