Asculta acest articolA doua zi după prezentarea raportului de evaluare a activității Parchetului General și DNA ministrul Tudorel Toader a făcut o declarație dezarmantă: nu m-am uitat aseară deloc la televizor. Și trebuie să-l credem pentru că este un om serios.
Noul ministru de Justiție nu a spus o noutate absolută. Traian Băsescu le propunea românilor, pe când era președinte, să nu se uite o zi la televizor și vor vedea o altă Românie.
De când și-a terminat mandatele a devenit el însuși un stâlp de televiziune. Tot atât de bine putea propune să se desființeze, pentru o zi, rețelele de socializare. Sau să nu fie folosite o zi telefoanele. În ziua respectivă lucrătorii de la SRI ar fi trebuit să-și ia liber.
Să revenim la domnul ministru. Dacă nu s-a uitat la televizor înseamnă că nu știe că a împărțit și țara, dar și coaliția de la guvernare, în încă două alte două tabere. Unii, din PSD, îi reproșează că nu a dat dovadă de fermitate, iar concluzia trasă după evaluare nu concordă cu datele prezentate.
Una a spus și alta a concluziționat. A vorbit despre “grave încălcări a Constituției”, fără să propună, în consecință, revocarea din funcție a procurorilor șefi. Aici găsesc criticii săi o contradicție în termeni. În realitate aici este capcana: constată că au încălcat legea, dar nepropunând nicio sancțiune, îi lasă practic în groapa cu lei.
Alții consideră că ministrul a procedat corect. Nu era momentul provăcării unei noi crize. “Încălcarea gravă“ constând în nerespectarea separației puterilor în stat “ieșirea din matca lor constituțională“ este o tendință a fiecărei puteri de a intra pe teritoriul altei puteri. Decenii în șir s-a vorbit despre tendința politicului de a-și subordona justiția.
Și atunci s-a încălcat grav Constituția. :i nimeni nu poate jura că nu mai sunt reminiscențe. Faptul că partidele fac propuneri pentru desemnarea șefilor DNA și a parchetului este o dovadă că politicul tinde să-și anexeze teritorii care nu-i aparțin.
Tudorel Toader a vorbit, în premieră pentru un ministru al Justiției, despre o proporționalitate între respectarea drepturilor fundamentale ale omului și activitatea instituțiilor de forță. Altfel spus, în numele combaterii coruției nu pot fi încălcate libertățile și drepturile individului.
Pentru reglemantarea situației se propune monitorizarea DNA. Altfel spus, se schimbă sensul denunțurilor, dinspre anchetați spre anchetatori. Primii pașii au fost deja făcuți, de când cu cazul procurorului Negulescu, zis “Portocală“.
Poate că, în fond, acesta este mesajul pe care a vrut să-l transmită ministrul Toader. Intrarea în “matca lor constituțională“ nu numai a instituțiilor, ci și a fiecărui cetățean, fie el politician, procuror sau simplu cetățean.
Începutul trebuie făcut de sus în jos, de la președinte, parlament, guvern spre puterea judecătorească. Nu demult procurorul general al României propunea să fie monitorizați politicienii. Iată că se propune acum monitorizarea DNA, deci a procurorilor.
Când toată lumea monitorizează pe toată lumea există pericolul ca unii să-i monitorizeze mai tare pe ceilalți. “Nebunia puterii” este o boală care poate atinge pe oricine i se dă un dram de putere. I se dă puțin și el vrea mai mult, tot mai mult. Intrând într-o spirală a paranoii nu se poate ieși decât cu cătușe la mâini. Sau prin alegeri democratice, în cazul politicienilor.
În final, dacă președintele Iohannis este mulțumit, dacă primul ministru este mulțumit, iar președintele PSD a declarat că nu dorește demitrea șefei DNA, lucrurile sunt cât se poate de clare. Au rămas contestatarii, în frunte cu președintele Senatului.
Călin Popescu Tăriceanu tinde să devină liderul luptei pentru drepturile omului, un fel de Nelson Mandela a zilelor noastre. Cine îl urmează? Deocamdată mass media, televiziunile la care refuză ministrul Toader să se uite, sunt la fel de împărțite. Este drept că una dintre televiziunile de știri o cotește ușor.
