Asculta acest articolApropierea congresului PSD creează în jurul acestui partid greu de înțeles o anumită curiozitate amestecată, în părți egale, cu neîncredere și speranță. Spre deosebire de alte partide, prea scorțoase ca să se vadă că sunt și găunoase, despre PSD se poate vorbi cu neseriozitate la orice oră din zi și din noapte.
PSD este un partid haios la vârf, grav, dureros de trist la bază. PSD se mișcă greoi la guvernare și se învârte ca un titirez în opoziție.
Își idolatrizează liderul când se află la putere și îl face țăndări când trece în opoziție. Mai plastic, când este în fruntea bucatelor își urcă liderul la înălțimea coloanei infinitului pentru a da cu el de pământ dacă pierde alegerile.
PSD s-a dezis de Adrian Năstase, l-a mazilit pe Mircea Geoană, l-a abandonat pe Victor Ponta, îl ponegrește pe Liviu Dragnea, o disprețuiește pe Viorica Dăncilă, pentru ca în fața apropiatului congres să se uite cruciș la interimarul Marcel Ciolacu.
Fiind un partid de masă, grosul armatei sale, tot mai vulnerabilă social, talpa țării, tot mai credulă, pune ștampila de vot din instinct pe cei trei trandafiri.
PSD este un fenomen care persistă indiferent de cum este guvernată România. În mod paradoxal, o revoluție anti-comunistă a emanat un partid socialist, pe fond cripto-comunist.
Pe măsură ce membrii echipei de conducere, la nivel central și local, devin tot mai bogați, ei își consolidează statutul de oameni cu orientare de stânga. Este o anomalie greu de explicat sociologic, dar atâta vreme cât are un bazin electoral relativ constant PSD trebuie luat în serios. Evident, trebuie luat în calcul și ca viitor posibil partid de guvernare.
În ce constă succesul repetat în timp al acestei formațiuni? Succesul lui se reflectă în numărul mai mare de ani stați la guvernare. A guvernat mai mult decât oricare partid. A reușit să se instaleze la palatul Victoria când la palatul Cotroceni se aflau președinți anti-PSD. Cel mai puternic politician, Traian Băsescu l-a uns de două ori premier pe președintele PSD, Victor Ponta. Al doilea președinte anti-PSD, Klaus Iohannis, s-a văzut obligat să desemneze și el câțiva premieri PSD.
Orice s-ar spune, PSD are în palmares mai multe victorii electorale decât oricare alt partid din România. Câștigă relativ ușor alegerile chiar și după câte o guvernare “eșuată”, după exprimarea președintelui Iohannis.
Ce este fermecător la PSD este că are talentul de a-și face de râs liderii, fie prin laude deșănțate, fie prin înfrângeri usturătoare la alegerile prezidențiale.
Faptul că nu a câștigat președinția României din timpul lui Ion Iliescu, spune multe despre calitatea președinților pe care și-i alege la congrese.
Nu face excepție nici congresul următor, care din cauza pandemiei se va ține online. Un candidat deja se cunoaște: este nebărbieritul Marcel Ciolacu. Nu este o mare personalitate. Dacă va fi ales președinte nu va fi greu de învins la următoarele alegeri prezidențiale de candidatul dreptei.
Un alt pretendent la șefia PSD este Eugen Teodorovici. Are și un prenume numai bun de luat la mișto. Când Băsescu își epuiza argumentele anti-Ponta îi zicea Victor VIOREL Ponta. Viorica Dăncilă se chema și VASILICA. În cazul lui Iohannis, în semn de dispreț, adversarii actualului președinte pronunță apăsat al doilea nume: WERNER.
Când vine vorba despre Teodorovici adversarii vor scoate în evidență cel de-al doilea nume, ORLANDO. De reținut la acest nume este aerul de neseriozitate al purtătorului. Lucru rar la PSD, acest nume are în el și ceva exotic.
Dacă fostul ministru de Finanțe va reuși să câștige în fața lui Marcel Ciolacu, în PSD se va produce o revoluție, se va reforma partidul cel mai anchilozat din România, care este în același timp și partidul cu cele mai multe șanse de a câștiga alegerile viitoare?
Pe de altă parte, în eventualitatea alegerilor prezidențiale, nu există niciun dubiu că Eugen Orlando Teodorovici ar face o figură mai bună decât Marcel Ciolacu. S-avem pardon! Și Ciolacu are un prenume pe care nu-l folosește.
Foarte probabil viitorul președinte al PSD se cheamă Ion-Marcel Ciolacu.
Analizând istoria lui, într-adevăr despre PSD se poate vorbi cu neseriozitate la orice oră din zi și din noapte. Din păcate pentru România, PSD nu este doar un partid haios la vârf, grav, dureros de trist la bază. PSD este un partid cu oameni bogați la vârf, cu o armată extrem de săracă la bază.
