Asculta acest articolCeea ce părea la început o glumă se transformă în cel mai important dosar politic din ultimii 29 de ani. A-l învinui pe primul ministru de înaltă trădare nu este un lucru simplu. Este cea mai gravă acuzație care i se poate aduce unui cetățean. Situația se complică și mai mult fiind vorba despre o faptă la care a participat nu doar șeful guvernului român, ci și șeful guvernului israelian.
Dosarul există, cercetările au demarat, și potrivit legii un membru al guvernului cercetat penal poate fi demis prin decret prezidențial.
S-a știut încă de la denunțul penal făcut de Ludovic Orban că acesta era scopul. Acuzația de înaltă trădare este o enormitate politică atâta vreme cât se reduce la o declarație politică. Din momentul în care s-a trecut la ancheta penală lucrurile iau o turnură nu doar națională, ci internațională. Să ne imaginăm că va fi interogată și partea care a beneificiat de trădare, guvernul Israelului.
Cu sau fără legătură cu denunțul, în PNL s-a declanșat o luptă pentru putere. Orban are de dat câteva explicații nu neapărat legate de denunțul pe care l-a semnat, nu pentru că moțiunea de cenzură nu a fost bine pregătită, ci pentru slaba prestație ca lider al partidului. PNL bate pasul pe loc. Rezultatele sondajelor, ca și încrederea în lider, este la un nivel care nu-l recomandă ca potrivit pentru funcția de prim ministru.
Presupunând că președintele Iohannis va aplica legea și o va demite pe Viorica Dăncilă, îl va desemna pe Ludovic Orban cu formarea noului guvern. Acest lucru presupune formarea unei majorități parlamentare. Votul la recenta moțiune de cenzură a arătat clar raportul de forțe din parlament. Fără ALDE dreapta nu poate forma o majoritate care să susțină un guvern. Din câte se știe, între Tăriceanu și Orban nu există o relație de prietenie.
O altă formulă ar fi desprinderea unui grup masiv din PSD și alipirea lui la coaliția partidelor de dreapta. Dar există o coaliție a partidelor de dreapta? Traian Băsescu îl ia în derâdere le Ludovic Orban, iar Victor Ponta nu pare să aibă un respect prea mare față de el.
Prin urmare, în cazul demiterii premierului Dăncilă, criza ar cuprinde nu doar PSD, ci și PNL. Prin desemnarea altui membru PNL, președintele partidului s-ar afla în postura lui Liviu Dragnea. În sensul că șeful guvernului nu ar fi liderul partidului de guvernământ.
Desigur, în cazul formării unui guvern în jurul PNL rolul președintelui Iohannis în luarea deciziilor guvernamentale ar fi altul. Este greu de imaginat cum ar funcționa guvernul, atâta vreme cât nu are o majoritate parlamentară stabilă.
Atunci se pune întrebarea: chiar își dorește Klaus Iohannis un guvern al său? Mai degrabă interesul politic îi dictează că trebuie să acționeze pentru accelerarea erodării guvernului PSD-ALDE.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă PNL avea un președinte abil, care să stăpânească arta negocierilor, și care, înainte de toate, ar fi pus pe hârtie un program de guvernare serios, bine articulat, concret, în consonanță cu problemele reale ale României.
În concluzie, opoziția nu are un program de guvernare alternativ, nu are un lider recunoscut de toate partidele de dreapta, nu are o majoritate parlamentară. De cealaltă parte, coaliția majoritară, deși păgubos pentru țară, are un program de guvernare, are un lider – care nu conduce guvernul – dar mai ales are o majoritate parlamentară tare ca betonul, și tot atât de deșteaptă ca betonul.
Provocarea unei crize politice în PSD este ca pesta porcină: se extinde la toate partidele. De fapt avem o criză politică generalizată. Ca și corupția.
